Poezii Mavru

DE LA PLOSCA LA URLUI

De la Plosca la Urlui
De la Plosca la Urlui
Mă pusei dealul să-l sui,
Cu inima-ndurerată
Trec Valea Nebunului
Când văzui valea Bogată
Mă-ntrebai dintr-o dată,
Ce caut eu spre Urlui.




Am plecat târziu din sat.
Am plecat târziu din sat.
Că mândra m-a supărat.
Văzui Crucea lui Vochină.
Mândruții nu-i găsii vină.
Doica mea dulce leliță
Nu mi-a dat mie guriță,
Și-a dat-o la alt băiat.

Dragostile mele rele
Dragostile mele rele
Mă mână pe drumuri grele.
Mă-ntorsei de la răscruce
Tot la dăicuța mea dulce
La mândruța mea Mărie,
S-o rog să-mi dea numai mie
Buze dulci și subțirele.
Iar la toamnă la fântână
Să-ți iau lele a ta mână.
Și pe cap să-ți pun cunună.

CE ȚI-AM SPUS ASEARĂ ȚIE

Aoleu lele Mărie
Ce ți-am spus aseară ție
Of-of.
Să nu mai treci de Bîrlat
După ce s-a înserat
Că Bârlatu-i apă rea
Este împotriva mea
Bârlatul și mîndrele
Ne scot toate vorbele.

Vorbele nu sunt de bine
Despre mine, despre tine
Of-of.

Dăicuță lume-ai geloasă
Că ești mândră și frumoasă
Scoate vorbe de ocară
De la moară pân' la gară
De la moară la Bârlat
Pân' la margine de sat.

Muieri, fete, băbătâi
Când îmi văd mîndra dintâi
Of-of.
Mor cu toate de necaz
Că pe ele eu le las
Dă-le Doamne pe Bârlat
Să le ducă afar' din sat
Să scape Plosca de rele
Și de dușmancele mele.

Lele de pe Teleorman
Eu sunt dăicuță ploscean
Of-of.
Ploscean mândru și vestit
Șapte sate-am ocolit
Umblai lele-n țara toată
Să găsesc fată curată
Și dădui daică de tine
Floare aleasă pentru mine.

Mândruța mea, măi
Mândra mea de la Plosca
Of-of.
Așa mi-a fost mie dragul
Să te trec în brațe pragul
Casa noastră casă mare
Deveni ne-ncăpătoare
Este plină de nepoți
De fete și de băieți.

CÂND ZIC UNA-DOUĂ-TREI

Aolei, olei, olei, olei
Când zic una-două-trei
Tot satul este chemat
La Plosca la horă-n sat
Uite vin și-ai lui Trosneață
Încă dis-de-dimineață
Vin fuga fete-flăcăi
Când zic una-două-trei.

Suflă goarna, toba bate
Să se-audă peste sate
Bate toba, goarna cântă
Să se-audă peste luncă
Să se-ntreacă toboșarii
Clarineții și gornarii
Viorile și țambalul
Întind horile cât carul.

Patru frați ai lui Mineală
Care nu au pomeneală
Duc hora din sate-n sate
Duc hora cât mai departe
Și-atunci fete și flăcăi
Cântând aoleu-olei
În sat la horă se-avântă
C-alde Mineală le cântă.

Cântă Gheorghe al lui Dudău
Joacă opincile rău
Bate nea Gheorghiță toba
Toată lumea lasă vorba
Se dă lumea jocului
La Plosca și la Urlui
I-ajută și-ai lui Mineală
Și tot satul dă năvală.

Al li Totoace-și fac loc
Parcă jocu-a luat foc
Din caval și fluier cântă
Toată lumea îi ascultă
Fetele nu se păzesc
Flăcăii le-nghesuiesc
Și ies nunți ca în poveste
C-așa e la tinerețe.

Aoleu, olei, olei, olei
Tot zic una-două-trei
Vine toamna peste sat
Nu ne lăsăm de jucat
Pe la munți, pe la botezuri
Toată lumea e-n vârtejuri
Că de-asta este-n sat horă
Să-și facă soacrele noră
Iar ginericii frumoși
Să ne fie sănătoși.

Și în cor cu toții cântă
Aoleu-olei pe luncă
Aoleu la joc, olei
Tot zic una-două-trei.

MĂ LĂSAI LA PLOSCA-N SAT

Mă lăsai la Plosca-n sat
S-o văd pe lelea
Mi-a promis că pe-nserat
Vine la șosea.

La șosea am coborât
Nu te văd dăicuță
Mi se pune-un nod în gât
Și plec pe uliță.

O iau în sus pe Lucești
Uliță frumoasă
Daică tu aicea-mi ești
Încuiată-n casă.

Sunt pedepsită neicuță
Neiculiț-al meu
De taica și-a mea măicuță
Puișorul meu.

Pleacă neică și te du
Unde curge Vedea
Să nu pătimești și tu
Ca mândruța ta.

Că părinții mei sunt răi
Așa-i casa mea
Nu-s neicuță ca ai tăi
Noră să mă vrea.

Știi mândră că te iubesc
Și să nu duci dor
Celor răi eu le găsesc
Ac de pielea lor.

Voi intra daică-n grădină
Și te voi fura
Când nu va fi lună plină
Dăiculița mea.

Te-oi duce la mine-acasă
Lele lelișoară.
Să te fac mândră mireasă
Dușmanii să moară.

Moară lumea de necaz
Cu ea și moartea
Eu de tine nu mă las
Cât va fi Plosca.

AȘ BEA, DOAMNE, TOT AȘ BEA

Aș bea Doamne, tot aș bea
Aș tot bea și-aș tot cânta
Aș tot turna Doamne-n gură
Toată ziua băutură
Aș bea mereu să-mi petrec
Cu vin negru să mă-nec
Tot ce e-n mine să arz
Că nu mai pot de necaz.

Că avusei Doamne casă
Și o nevastă frumoasă
Copii mulți pe bătătură
Îi pierdui pe băutură
Băutura bat-o focul
Îmi distruse tot norocul
Băutura bat-o crucea
Îmi puse-n cale răscrucea.

Alesei Doamne plăcerea
Crezui că alung durerea
Dar durerea nu dispare
Doar din două-trei pahare
Și am căpătat o boală
Sticla plină s-o văd goală
De e goală tot pricină
S-o văd cât mai iute plină.

Îs atâtea birturi în drum
Că banii s-au făcut scrum
Și am intrat la belele
Beau Doamne hainele mele
Din păcate aș tot bea
Dar mai am doar cămașa
Să mă bag slugă la mese
La birtari și birtărese

Dacă n-am cu ce-oi plăti
Beau ce resturi oi găsi.

Dumnezeule mai bine
Alung ispita din mine
Alung prieteni și birtari
Îmi păstrez bruma de bani
Și mă duc mai bine-acasă
La nevasta mea frumoasă
Și la copiii ce dorm
Mă duc să-i sărut în somn.

Mulțumesc lui Dumnezeu
Că m-a scăpat de la greu.

LA FÂNTÂNA LUI CRUCICĂ

La fântâna lui Crucică
Este o fată singurică
Scoate apă-n miez de noapte
Două vedre-jumătate
C-așa i-a zis baba Drina
Știe ea de ce bătrâna.

Că fetele-s blestemate
De rămân nemăritate
Scoată apă ne-ncepută
Din fântâna lui Crucică
Scoată apă-n miez de noapte
Două vedre-jumătate.

O parte-n vânt o aruncă
Să piară relele-n luncă
O parte o dă pe drum
Să facă relele scrum
Parte o pune-n ulcele
Să o ferească de rele.

Două vedre le împarte
La fete nemăritate
Ca ele să n-o pățească
Răul să o ocolească
Și să-și găsească bărbat
Un flăcău neînsurat.

A trecut vremea de-atunci
Cine vine cu doi prunci
Cine vine cu mult dor
Pe dealul Luceștilor
Cine nu stă-n cumpănă
La Crucică la fântână
Este nevestica mea
C-am făcut casă cu ea.

DAICĂ BATE VÂNTU-AFARĂ

Ooof, of ce bate vântu-afară
Și pe mine mă omoară, lele
Ooof, Daică bate vântu-afară
Și pe mine mă omoară, daică
Că de când nu te-am văzut
Multe rele ai mai făcut
Dacă nu te văd odată
Află daică Plosca toată.

Ooof, că te duci daică-n grădină
Fie sau nu lună plină, lele
Ooof, că te duci lele-n grădină
Pe-ntuneric sau lumină, daică
Mândro pe a ta cosiță
Ai pierdut-o-n grădiniță
Daică să fii blestemată
Mai bine rămâneai fată.

Te-ai făcut nevasta mea
Ca să-mi fie viața rea, lele
Te-am făcut nevasta mea
Viața să-mi fie mai grea, daică
Lele dacă ai vreo vină
Mergi la Crucea lui Vochină
Mergi dăicuță și te-nchină
Poate te scapă de vină.

M-am făcut bărbatul tău
Ca să-mi fie traiul rău, lele
Daică m-ai făcut al tău
Traiul să-mi fie mai rău, daică
Daică eu nu am știut
Atunci când te-am cunoscut
Că ești plină de păcate
Vestită în șapte sate.
De la Plosca-n Mavrodin
Lași în urmă numai chin.
Daică ne faci de rușine
Și pe mine și pe tine.
Din Plosca la Lixăndrie
Faci rele daică o mie
Că ești plină de păcate
Vestită în șapte sate.

PUNE-MI DOAMNE DOP LA GURĂ

Pune-mi Doamne dop la gură
Poate scap de băutură
Pune-mi Doamne și-un belciug
La ea să nu mai ajung

Am motive o grămadă
Nimeni nu vrea să mă vadă
Și cum relele tot curg
Tot la băutur-ajung

De la femei, de la fete
Mintea vrea să se îmbete
De la mândre tinerele
Ca să scap Doamne de ele.

Țuica să o beau din țoi
Să-mi torn vinul din butoi
Să nu mai beau cu căldarea
Că nu-mi trece supărarea.

Pune-mi Doamne dop la gură
Că-i mare necaz
Poate scap de băutură
Că vreau să mă las
Pune-mi Doamne și-un belciug
Ca să nu mai pot
La ea să nu mai ajung
Să nu mă îmbăt.

CÂND DĂ STRUGURELE-N PÂRG

Când dă strugurele-n pârg
Pregătesc carul de târg
Pun o oiște mai nouă
Că cealaltă-i ruptă-n două
Așez jugul la proțap
Și-i pun resteiele-n cap.

Atârn biciul la loitre
Vâr în traistă două pite
Și-nc-o bucată s-ajungă
Că mâine e ziua lungă
Arunc traista în șușlet
Că la noapte sunt drumeț.

Cărai grâul din pătul
Anul ăst-a fost destul
A fost an îmbelșugat
A dat Domnu' grâu în sat
De când e Plosca comună
N-a fost recoltă mai bună.

Mângâiai boii pe coarne
Mă-nchinai la tine Doamne
Să nu fie pe drum zloată
Nici la vânzare grămadă
Că prea le-așezai cu sârg
S-ajung cu bine la târg.

Dumnezeu bunu' a vrut
Și ce-am avut am vândut
Făcui Doamne bani de pâine
Să am astăzi, să am mâine
Că la anul nu se știe
Dacă grâu o să mai fie.

Făcui bani de cheltuială
Ca să am până la vară
Că la anul nu se știe
Dacă grâu o să mai fie
Să dau la copii la școală
Să am pân' la primăvară
Făcui bani de zile grele
Să nu vină vremuri grele.

DĂ DOAMNE PĂMÂNTULUI

Dă Doamne pământului
Dă-i puterea gândului
De sub mine să nu fugă
Moartea să nu mă ajungă.

Dă Doamne ca să nu mor
Că mai am un singur dor
Am dorul de satul meu
Din care-am plecat mereu.

Satul meu, părinții mei
Vremi trecură peste ei
Peste casă și pătul
Peste dudul de la drum.

Măi pământule fii bun
Bagă-mă-n plaiul străbun
Unde-ai mei se odihnesc
Că eu vreau să le vorbesc.

Să le zic pământule
Ce mai este prin lume
Lume-ai rea ca și atunci
Când părinții erau prunci.

Lumea-ai și bună și rea
Și acum în vremea mea.

Ploscă-Ploscă cât te-ntinzi
Pe mine nu mă cuprinzi
În pământurile tale
Și-n cimitirele goale.

Ploscă-Ploscă mare sat
La tine nu m-ai chemat.


Ploscă cu al tău pământ
Am făcut cu legământ
Să mă primească în el
Să nu rămân singurel

Să stau cu părinții mei
Să fiu alături de ei.

DACĂ VEDEA N-AR MAI CURGE

Foaie verde matostat
Dăicuța mea m-a lăsat
Dacă Vedea n-ar mai curge
Durerile nu s-ar duce
Vedea curge lin la vale
Daica luă altă cale.

Bucățică de măr dulce
Stai leliță nu te duce
Dăicuță eu am greșit
Că în cale ți-am ieșit
Că dacă nu îți ieșeam
Cu altul nu te vedeam.

Și zic frunză de salcâm
De ce ți-am ieșit în drum
Să-ți văd mersul legănat
Alături de alt băiat
Blestemul cadă pe el
Că m-ai lăsat singurel.

Frunză verde mărgărit
Doamne cu ce am greșit
Cu ce-s vinovat, măicuță
Ca să pierd așa mândruță
Că din Plosca-n-Lixăndrie
Ca mândruța nu-s o mie
Floricică o viorea
Mâncați-aş lele coada
Că Plosca cât e de mare
Tu nu ai asemănare.

Lele eu te fur la noapte
Să scap de grijile toate
Să te duc la mine-acasă
Să te fac lele mireasă
Să nu te ia nimenea
Câtă viață voi avea.

LELE, SĂ NU MĂ MAI CERȚI

I-auzi băi,
Daică, dadă, dida mea
M-ai certat toată viața
Mi-ai strigat că-mi place gura
Mândrele și băutura.

Lele să nu mă mai cerți.
Că acuma tu te-mbeți
Ai ajuns mai rău ca mine
Te-mbeți de nu știi de tine
Pe ea băi,

Tot aşa băi,
Măi leliță tu faci rău
Că bei cât bărbatul tău
Nu poți să te ții pe drum
Ai pe tine numai scrum
Și miros de șliboviță
Nu nimerești pe uliță
Abia mergi de gard te ții
Râd de tine și copiii!

Aoleu și Văleleu băi!

Ascultă aici

Să nu cazi dadă-dădică
În fântână la Crucică
Că ai mai căzut odat'
Și izvorul a secat
Citura și briduroiul
Le confunda și cu butoiul
Ai secat daică fântâna
Și-acum o sprijini cu mâna

Aoleu leliță.

Măi bărbate, bărbățele
Tu vezi păcatele mele
Ascultă însă mai bine
Cum latră câinii la tine
Oare ce naiba ai pierdut
De-ngenunchi tu ai șezut
Oare ce naiba ai cătat
De te văd îngenunchiat
Zici că-ți cauți gologanii
Dar își pierdu și pantalonii
Ia râdeți băi!

Ia uite-l băi

Pantalonii și cămașa
Ți-i luă cârciumăreasa
Tu râzi neicuță de mine
Și când colo-i vai de tine.
Haida, sus, să te ridic
Nu mai ești bun de nimic
Să ne ținem amândoi
Că râde lumea de noi.
I-auzi băi.

Dăiculiță,
Asta nu-i gagica mea
O asemui cu alta
Asta-i o dădică nouă
Dar e una sau sunt două
Dar cum naiba de văd două
Doamne, cred c-am dat de dracu
Ele-s două, eu văd patru
Doamne cred că n-am pilit
Ce-am cătat, aia-m găsit

Mai toarnă băi.

Aolică, dadă măi
Doamne al meu te rog frumos
Adună-mă de pe jos
Repede-mă până-acasă
Să îmi văd a mea nevastă
Că de-astea m-am săturat
Și eu și întregul sat
Nu-mi mai trebuie altă dadă
Până vinul o să fiarbă.

Așa-i băi
Cred că-i așa.

CÂNTEC DE NUNTĂ

Lume, vino aproape

Vine nașu cu nașa
Să ne cinstească nunta
Vine nașa cu nașu
Să ne-asculte cântecul
Haide, măi

I-auzi-ia

Cu ei e și ginerică
A venit la miresică
Bucură-te miresea
Că a venit să te ia
Dă măi veste, măi.

Ține-o-aproape

Țineți aproape de ei
Să-i vedem pe nășărăi
Când nașu' e om cu stare
Năşărăi în număr mare
I-auzi nășicule.

Vino lumeee

Zicem verde siminoc
Lume dragă faceți loc
Deschide gazdă poarta
Să intre toată nunta
Așa mă.

Zi-i așa

Ieși lele-n cale c-o vadră
S-arunce-n ea bani grămadă
Că nunta e nuntă-mare
Toți nuntașii sunt cu stare
Hai leliță.

Lelișoară

Priviți vecini și vecine
S-adună parale bune
Lelița cu vadra fuge
Nici naiba n-o mai ajunge
Prinde băi.

Dă-te-aproape neamule

Socrul mic și soacra mică
Vorbește cu ginerică
Să cheme nașii la masă
S-aibe grijă de mireasă
Așa tată.

Înc-odată

La boi coarne-mpodobește
Să fie nunta regește
Iar mirele împărat
După el fata le-a dat
Tot așa măi.

Zi-i cobzare

Trage caru-n bătătură
Chiuie chiuitură
Când zic verde micșunea
Cară-n căruță zestrea.

Uite lume

Perini, țoale și macate
Le-așează-n căruță toate
Zâmbește larg ginerică
Că zestrea nu este mică
Văzuși băi.

Uiu-iu-Uiu-iu-hii

O cară prin bătătură
Mai dă o chiuitură
O ridică sus în mâini
S-o arate la vecini.

Cară neamule

Ține zestrea ridicată
Încarcă căruța toată
Apoi nași și ginerică
De mână cu miresică.
Hii-Uiu-iu.

Gata neamule

Pornesc cu toții pe cale
La biserica din vale
Unde îi vor cununa
Nășicu și cu nașa
Asta-i băi.

Hii-hii

Așa e la Ploscă-n sat
Când fata s-a măritat
Lasă părinți, lasă casă
Se mută la altă casă
Gata măi
(Asta-i tot).

FEDELESUL

JOC -


(Poate începe cu chiuitură sau flueierătură)

Cine joacă fedeleșul
Neică Radule
Cine joacă fedeleșul
Neică Radule
Mireasa cu amurezul
Neică Radule
Mireasa cu amorezul
Neică Radule

Joacă fete și flăcăi
Neică Radule
Joacă fete și flăcăi
Neică Radule
Parcă-s prinși în năbădăi
Neică Radule
Parcă-s prinsă de năbădăi
Neică Radule.

Se învârtesc roată-roată
Neică Radule
Se învârtesc roată-roată
Neică Radule
Nu le-ajunge curtea toată
Neică Radule
Nu le-ajunge curtea toată
Neică Radule.

Fedeleșu-i joc frumos
Neică Radule
Fedeleșu-i joc frumos
Neică Radule
Îl joci până cazi pe jos
Neică Radule
Îl joci până pici pe jos
Neică Radule.

Fedeleșul e joc iute
Neică Radule
Fedeleșul e joc iute
Neică Radule
Și se joacă pe-ntrecute
Neică Radule
Și se joacă pe-ntrecute
Neică Radule

Îl joacă și ginerică
Neică Radule
Îl joacă și ginerică
Neică Radule
Cu ultima ibovnică
Neică Radule
Cu o veche ibovnică
Neică Radule.

Joacă neveste și soți
Neică Radule
Se prind neveste și soți
Neică Radule
Joacă și tu dacă poți
Neică Radule
Joacă și tu dacă poți
Neică Radule.

Ăsta-i joc fără pereche
Fedeleșule
Ăsta-i joc fără pereche
Fedeleșule.
Toți parcă-s mușcați de streche
Neică Radule
Toți parcă-s mușcați de streche
Neică Radule.

Bat din picioare mai des
Neică Radule
Dau din picioare mai des
Neică Radule
Se-nvârtesc în fedeleș
Fedeleșule
Se-nvârtesc în fedeleș
Fedeleșule.

Joacă toți unul și una
Neică Radule
Joacă toți unul cu una
Neică Radule
Că-n Fedeleș e totuna
Neică Radule
Că-n Fedeleș e totuna
Neică Radule.

Hai cu toți unul și unul
Neică Radule
Hai cu toți unul și unul
Neică Radule
Să-nvârtim Fedeleșul
Neică Radule
Să-ncingem fedeleșul
Neică Radule.
Hai cu toții la grămadă
Hai la Fedeleș
Hai cu toții la grămadă
Hai la Fedeleș
Până jos toți o să cadă
Neică Radule (Hai la Fedeleș!)
Până jos toți o să cadă
Neică Radule (Hai la Fedeleș!)

Mă opresc când am văzut
Neică Radule (Hai la Fedeleș!)
Mă opresc când am văzut
Neică Radule (Hai la Fedeleș!)
Că ultimul a căzut
Hai la Fedeleș
Că ultimul a căzut
Hai la Fedeleș.

PERINIȚA

Zicem verde de salcâm
Verde de salcâm
Zicem verde de salcâm
Verde de salcâm
Veniți oameni buni la drum
Oameni buni la drum
Veniți oameni buni la drum
Hai veniți la drum

Când zicem o frunzuliță
Verde frunzuliță
Când zicem o frunzuliță
Verde frunzuliță
Să punem d-o periniță
Hai la periniță.
Să punem de periniță
Hai la periniță.

Să punem perina jos
Verde măr mustos
Să punem perina jos
Verde măr mustos
S-avem pe ce sta pe jos
S-avem pe ce sta pe jos
Pe ce sta pe jos.

Să folosim perina
Hai s-o folosim
Să folosim perina
Hai s-o folosim
Să joace toată lumea
Până obosim
Să joace toată lumea
Până obosim.

Perinița-i cu folos
Este cu folos
Perinița-i cu folos
Este cu folos
Dacă te așezi pe jos
Te așez pe jos
Dacă te așezi pe jos
Te așezi pe jos.

Atunci când te-ai așezat
Verde măr rotat
Atunci când te-ai așezat
Verde măr rotat
Și fata ai sărutat
Fata-i sărutat
Și fata ai sărutat
Fata-i sărutat.

Fata vine după tine
Verde mărăcine
Fata vine după tine
Verde mărăcine
Vine acasă la tine
Acasă la tine
Vine acasă la tine
Acasă la tine.

Și n-o să mai scapi de ea
Verde și-o lalea
Și n-o să mai scapi de ea
Verde şi-o lalea
Pân-n-o faci mireasa ta
Foaie și-o lalea
Pân-n-o faci mireasa ta
Foaie micșunea.

Pune perinița-n joc
Neicuță, neicuță
Pune periniță-n joc
Neicuță-neicuță
Și cheamă-mă să iau loc
Neicuță-neicuță
Invită-mă să iau loc
Neicuță-neicuță.

Eu așez perinița
Neicuță, neicuță.
Eu așez periniță
Neicuță-neicuță
Tu să îmi furi guriță
Neicuță-neicuță
Tu să îmi furi gurița
Neicuță-neicuță.

Așează perina jos
Leliță-leliță
Așează perina jos
Dăicuță-dăicuță
Și sărut-o cu folos
Neicuță-neicuță
Și sărut-o cu folos
Neicuță-neicuță.

Dacă nu m-oi săruta
Neicuță-neicuță
Dacă nu m-oi săruta
Neicuță-neicuță
Altă perin-oi lua
Neicuță-neicuță
Altă perin-oi lua
Neicuță-neicuță.

Și-ți va fi inima rea
Neicuță-neicuță
Și-ți va fi inima rea
Neicuță-neicuță
De cea care-a fost a ta
Neicuță-neicuță
De cea care-a fost a ta
Neicuță-neicuță

O să-mi pară daică rău
Verde de dudău
O să-mi pară daică rău
Verde de dudău
Că n-o să mai fiu al tău
N-o să fu al tău
Că n-o să mai fiu al tău
N-o să fiu al tău.

Pune-o pe mândruță jos
Neicuță-neicuță
Pune-o pe mândruță jos
Neicuță-neicuță
Și sărut-o cu folos
Neicuță-neicuță
Și sărut-o cu folos
Neicuță-neicuță.

Ia-o și du-o acasă
Neicuță-neicuță
Prinde-o și du-o acasă
Neicuță-neicuță.
Și fă-ți-o mândră mireasă
Neicuță-neicuță
Și fă-ți-o mândră mireasă
Neicuță-neicuță.

CÂND CADE FRUNZA DE NUC

Când cade frunza de nuc
Vine vremea să mă duc
Mă duc să devin bărbat
Ca și alți băieți din sat
Să mă duc să-mi fac armata
Apoi să îmi găsesc fata.

Mă-ntorsei de la armată
Luai cea mai mândră fată
O făcui mândră mireasă
Cu drag o dusei acasă
Umplui casa de copii
Totul e cu ziua-ntâi.

Trece iarna, vara trece
Vremea noastră se petrece
Pe la tâmple am albit
Semn că am îmbătrânit
Vremea trece peste toți
Casa-i plină de nepoți.

Îmi trag firele din barbă
Bunica le este dragă
Și tot timpul îi găsești
Lângă mine, la povești
Le plac poveștile toate
De le-aș spune zi și noapte.

Dar căzu frunza de nuc
Veni vremea să mă duc
Să vin Doamne către tine
Să-mi iau și baba cu mine
C-am trăit bine cu ea
Cu ea și cu dragostea
Și la bine și la rău
C-așa a vrut Dumnezeu.

UMBLĂ VORBELE PRIN SAT

Frunză verde motestat
Mândruța mea
Umblă vorbele prin sat
Mândruța mea
Că daică m-ai părăsit
Mândruță dragă
Și pe altul ai găsit
Dăicuța mea.

Dăicuța de la Plosca
Dăicuță dragă
Ține minte vorba mea
Dăicuță dragă
Poți colinda șapte sate
Dăicuța mea
Nimenea nu ne desparte
Daica mea.

Ai umblat în sus și-n jos
Măi mândruță
N-a fost altul mai frumos
Măi dăicuță
Ai umblat în jos și-n sus
Dăicuță-dăicuță
Tot la Plosca ai ajuns
Dăicuța mea.

Ai umblat, ai ocolit
Mândruță-mândruță
Tot la mine ai venit
Daică-dăiculiță
Că neicuță ca plosceanul
Daică-dăicuță
Nu are tot Teleormanul
Daică-dăiculiță.

Dar nici lele ca Plosceanca
Lelișoara mea
Nu găsești cât ai căta
Daiculița mea
Hai mândro să ne luăm
Mândruliță-dragă
Că prea bine semănăm
Dăiculiță-dragă.

Să facem mândruța mea
Mândruliță dragă
Nuntă-mare la Plosca
Dăiculiță dragă
Teleormanul să ne știe
Mândruliță dragă
Că ne-am luat pe vecie
Dăiculiță-daică.

NEICULIȚĂ DRAGOSTEA

Neiculiță dragostea
E boală care se ia
Neiculiță dragostea
E boală care se ia
Am luat-o și eu o dată
Și-acuma nu mai sunt fată
Și eu am luat-o odată
Și-acum nu mai sunt fată

M-ai dus neicuță cu vorba
Nu am știut cum stă treaba
M-ai dus neicuță cu vorba
Nu am știut cum e treaba
Mi-ai promis măi neiculiță
Că-ți sunt sintura mândruță
Îmi spuneai măi neiculiță
Că-ți sunt singura dăicuță.

Mi-ai jurat măi neică-al meu
Că vei fi doară al meu.

Și-am auzit măi neicuță
Că tu mai ai o mândruță
Și-am auzit măi neicuță
Că tu mai ai o mândruță.

Nu știu neică ce să cred
Și nu cred până nu văd
Nu știu neică ce să crez
Și nu crez până nu văz
Să te văd cu ochii mei
Că nu-ți mai place de ei
Să văd eu cu ochii mei
Că nu-ți mai place de ei

Că eu știu dragă neicuță
Că-ți sunt singura mândruță
Că eu știu măi neiculiță
Că-ți sunt singura leliță!!!
Și tu știi cât țin la tine
Că-ți port dragostea în mine
Și tu știi cât țin la tine
Că-ți port dragostea în mine.

Îți doresc neicuț-al meu
Să nu scapi de dorul meu
Îți doresc neicuț-al meu
Să nu scapi de dorul meu
Neică de nu m-oi lua
Să îți fie viața grea
Neică de nu m-oi lua
Să îți fie viața grea.

A venit astăzi neica
Să mă ceară la maica
A venit astăzi neica
Să mă ceară la maica
Și-acum sunt mândră nevastă
La neicuț-al meu acasă
Și-acum sunt mândră nevastă
La neicuț-al meu acasă.

FUSĂI LELE-N PĂDURICE

Fusăi lele-n pădurice
Zău mândruța mea
Cu pușca mea cu alice
Zău dăicuță zău
Ca să trag lelița-n zori
Zău dăicuță-dadă
Deasupra cuiburilor
Zău dăicuță dadă.

Fusăși neicuță pe naiba
Măi neicuț-al meu
N-ai fost tu în pădurea
Neiculiță-al meu
Tu fusăși dragă neicuță
Zău neicuț-al meu
În zori la altă mândruță
Măi neicuț-al meu.

Dăicuță mă bănuiești
Dăiculeana mea
Că și tu ca alta ești
Dăiculeana mea
Cât fusei eu la pădure
Dăiculeană drag
Cine ți-a trecut pe prag
Dăiculeană drag.

Degeaba m-acuzi neicuță
Neicuță-neicuță
Că am fost cu-a ta măicuță
Neicuță-neicuță
Dar tu pe unde-ai umblat
Neiculiț-al meu
De vorbește-ntregul sat
Măi neicuț-al meu.

Vorbesc dăicuță vorbesc
Dăiculița mea
Vorbesc și nu se opresc
Dăiculița mea
Că ne vor răul în toate
Dăiculeana mea
Babe și nemăritate
Măi drăguța mea.

AM BĂTUT DRUM DE POMANĂ

De la Plosca la Bogdana
Am bătut drum de pomană
De la Plosca la Dulceanca
Am bătut drumul degeaba
Prin Peretu doar trecui
Tot pe urma dorului.

Am trecut prin Belitori
Cu inima numai dor
Mă oprii și la Pârlita
Poate dau ochii cu mândra
Dar dăicuța nu era
Nu ieșea în calea mea.

Am fost și la Mavrodin
Sperând ă ne întâlnim
Fusei și-n Plosca la moară
Poate-o văd pe ulicioară
Am umblat cât am umblat
M-am întors în al meu sat.

Acasă când revenii
Pe mândruța o găsii
O găsii pe mândruța
Mă aștepta dăicuța
Și-o să fim alăturea
Câte zile vom avea
Nuntă-mare să făcem
De boală grea să scăpăm
De dor și de boală grea
Să potolim dragostea.

MERG CU MURGU PE ULIȚĂ

Merg cu murgu pe uliță
Să mă vadă a mea mândruță
Ies lelițele la poartă
Să mă vadă cum dau roată.

Să ieși mândruțo și tu
Ca să mă vezi pe murgu
Să mă vezi cum trec la trap
De privirea lor să scap.

Leliță de mai văzut
Hai la locul cunoscut
Hai la locul dintre vii
Unde ne-am iubit întâi.

La locul de pe răzor
Unde te-am scăpat de dor
Vino iute dăiculiță
La mine să-mi dai guriță.

Vino, vino lelișoară
Să băgăm țațele-n boală
Noi să stăm în iarba crudă
Ele să moară de ciudă
Hai daică pe scurtătură
Hai vino ca să-ți dau gură
Că ai mai fost sărutată
Și n-ai uitat niciodată.

Dragostea am terminat
Te-am pupat, te-am mângâiat
Ți-am dat destulă guriță
Draga nenii dăiculiță
Acum mergi la casa ta
Să nu ghicească lumea
Eu să trec cu calul roată
Pe la tine pe la poartă
Să moară lelițele
Că îți port dragostile.

NEICULIȚĂ-NEICĂ, LASĂ BĂUTURA

Frunzuliță verde, verde ca aluna
Neiculiță-neică, lasă băutura
Tu zici neiculiță că-ți îneci amarul
Dar tu bei neicuță că-ți place paharul
Spui la toată lumea că-ți alini amarul
Ea râde de tine, că-ți place paharul.

Vin copiii neică să te cheme-acasă
Tu arunci cu sticla, dai cu pumnu-n masă
Eu vin neiculiță să te chem acasă
Tu arunci paharul, dai cu sticla-n masă
Te rugăm neicuță să fii cu noi bun
Tu privești aiurea, parcă ești nebun.

Frunzuliță verde, verde matostat
Înjuri neiculiță oamenii din sat (mat)
Te lauzi că bei și nu te îmbeți
Dar la toți cați vină și cu toți te cerți
Dai cu pumnu-n stânga, în dreapta cu pumnul
Lumea atâta zice – s-a-mbătat nebunul.

Frunzuliță verde, verde de mălură
Ai venit asear-acas fără căciulă
În altă zi, nene veniși făr' opinci
Și tot mie neică de dracu îmi zici
Poartă-te frumos neicuță cu mine
Că altfel neicuță nu mai stau cu tine.

Îmi iau copilașii și bruma de țoale
Și-mi caut neicuță-neică altă cale
Oi găsi neicuță, vreun amărât în sat
Să trăiesc cu el, să am și eu bărbat
Că de-un timp neicuță doar în străchini calci
Cum ajungi acasă-n bătătură zaci
Și de mine neică mereu vei uita.
Am și eu nevoie să-mi cat dragostea
Te părăsesc neică și te las cu matul
Că eu plec neicuță, mă duc după altul.

FIRICEL DE FLORICEA

Firicel de floricea
Leliță de la Plosca
Ca tine nu e alta
Cât în lume aș umbla
Leliță de la Plosca.

Trecui aseară trei ape
Pentru lelea din Vârtoape
Vin dăicuță mai aproape
Ca să nu mai trec trei ape
Măi leliță din Vârtoape.

Frunză verde meri crețești
Dada mea din Furculești
Lele ce frumoasă ești
Ca și zâna din povești
Lelea mea din Furculești.

Mândruță ești ca o floare
Din Rădoieştii din Vale
Să-mi ieși leliță în cale
Să te culeg ca pe-o floare
Din Rădoieștii din Vale.

Frunză verde de gutui
Dăiculiță din Urlui
Tu mă faci dealul să-l sui
Să-l cobor și iar să-l sui
Dăiculiță din Urlui.

Tufănea ce-nflorești toamna
Mândruță de la Bogdana
Mă făcuși ca să pierd vara
Să nu faci la fel cu toamna
Mândruță de la Bogdana.

Liliac cu floare mov
Am o mândră și-n Nanov
Care mi-a lăsat mult of
Nu-mi mai da atâta of
Mândra mea de la Nanov.

Salcâmaș cu brebenei
Leliță din Spătărăi
Mi-ai dat mie ochii tăi.
Dar nu i-ai furat pe-ai mei
Leliță din Spătărăi.

Floare albastră de crin
Am o mândră-n Mavrodin
Ce-mi dă la suflet pelin
Iar viața mi-o face chin
Mândruța din Mavrodin.

Să zic și ca trestia
Mândra din
Paroschia
Nu găsești alta ca ea
Pupai-ar neica gura
Mândra din Paroschia

Să zic verde magheran
Am o lele în Troian
Merg la ea pe-un cal bălan
De vreo două ori pe an
La lelița din Troian

Umblai de la Plosca-n sus
Prin multe sate-am ajuns
Peste tot mândruțele
Îmi poartă dragostile
Îmi poartă dragostile.

Umblai de la Plosca-n jos
Iubii tot ce e frumos
Am iubit în șapte sate
Dragoste adevărate
Dragoste adevărate.

Venii de la Plosca-ncoace
Inima în mine zace
M-au părăsit mândrele
Pupale-ar neica pe ele
Că au fost mândrele mele.

Doar cu una rămăsei
Cu mândra din Spătărei
Mama copiilor mei
Să-i mănânc eu ochii ei
Mamei copiilor mei.

Foicică viorea
Mai am una la Plosca
Mânca-i-aș inimioara
Nu mă pot lăsa de ea
De mândra de la Plosca.

Frunză verde măr domnesc
Mândrele mă-mbătrânesc
Mândrele, dragostile
Nu mă pot lăsa de ele
În tinerețele mele.

BÂRLATULE RÂU SECAT

Bârlatule râu secat
De rele nu ai uitat
Că-n apa ta s-au scăldat
Fetele de măritat.

Apa ta apă răuță
S-a spălat și-a mea mândruță
Bârlatule ape rele
S-au scăldat mândrele mele.

Măi Bârlat râu blestemat
Că în tine s-a-necat
Fetele ce și-au pierdut
Fetia de la-nceput.

Și-a pierdut-o și lelea
Dar este doar vina mea
Că pe daica am forțat
Să-i fiu eu primul bărbat.

Și-am luat lele frumoasă
Și-am dus-o cu drag acasă
I-am dus maichii cămașa
Ca să-i arăt fetia.

Zică lumea ce o vrea
Acum lelea e a mea
Mă simt bine cu lelea
Și-acum e nevasta mea.

NU ȘTIE BĂRBATUL CE AFLĂ TOT SATUL

Frunză verde matostat
Fire-al naibii de bărbat
Toată ziua mă iubești
Și nu te mai potolești.
Nu mă mai iubi bărbate
Lasă și pentru la noapte
Că nu știe satul
Ce poate bărbatul.

La moară bărbatul pleacă
Inima nevestii seacă
Dar cum trece el de poartă
Își aruncă ochii roată
Scoate vinul din butoi
Și îl bea cu alții doi
Nu știe bărbatul
Ce știe tot satul.

Se-ntoarce bărbatu-acasă
La nevestica frumoasă
O ia-n brațe s-o sărute
Ea-și întoarce capu' iute
Ca să nu-i iasă din gură
Mirosul de băutură.
Nu știe bărbatul
Ce știe tot satul.

Pleacă omul la pădure
Ea-l conduce din privire
Cum îl vede că-i departe
Scuipă urât într-o parte
Vrea unul mai tinerel
Să se iubească cu el.
Nu știe bărbatul
Tot ce știe satul.

Se oprește caru-n poartă
Și el fluieră odată
Dar lelea este departe
Cu-n neică din altă parte
Și-a lăsat primul bărbat
Pentru altul din alt sat
Nu află bărbatul
Ce știe tot satul

MLĂDIȚĂ VERDE MLĂDIȚĂ

Mlădiță verde mlădiță
Te cătai în poieniță
Mlădiță verde mlădiță
Te cătai în poieniță
Te cătai ca să te rup
Și pe gură să te pup
Gura ta ca o frăguță
Dămi-o doar mie dăicuță
Gura ta nesărutată
Dămi-o doar mie odată.

Mlădiță nu te ascunde
Că de mine nu ai unde
Mlădiță nu te ascunde
Că de mine nu ai unde
Că nu vreau să te mai pierd
Vino-ncoa să te dezmierd
Mlădiță să nu te pierd
Hai încoa' să te dezmierd
Doar neica să te sărute
Să n-apuci drumuri greșite.

Te făcuși o floricea
Mlădiță mlădița mea
Te făcuși o floricea
Mlădiță mlădița mea
Încapi tu pe mâna mea
Floricică floricea
Dacă n-aș îmbătrâni
Toată viața te-aș iubi
Și nu m-aș mai sătura
Mlădiță mlădița mea.

Mlădiță dragă mlădiță
Să te cer la a ta măicuță
Mlădiță dragă mlădiță
Să te cer la a ta măicuță
Să te duc la mine-acasă
Să te fac mândră mireasă
Să se mire lumea-n sat
Ce mlădiță mi-am luat
Să se mire lumea-n sat
Ce mlădiță mi-am luat.

CĂLARE PE VĂNĂTU

U-iu-iu-iu-iu-iu
Călare pe Vânătu

Călare pe Vânătu
Colindai Teleormanu
Colindai Teleormanu
După daica de acu'
După daica de acu'
Bătui calu cu biciu'.

Frunză verde matostat
Pentru daica de-altădat'.

Pentru daica de-altădat'
Bătui Teleormanu-n lat
Îl bătui în lung și-n lat
Pentru mândra de-altădat'
Pentru mândra de-altădat'
Luai la rând sat cu sat.

U-iu-iu-iu-iu așa-așa
Pentru mândra din Plosca.

Pentru mândra din Plosca
Străbătui păduricea
Străbătui păduricea
Pentru daica din Plosca
Că nu este nici una
Ca dăicuța din Plosca.

Floricică siminoc
Hai nu te lăsa deloc

Hai nu te lăsa deloc
Cheamă fetele la joc
Cheamă și nevestili
Că știe dragostilii
Cheamă tinere-bătrâne
Că sunt de dragoste bune.

Foaie verde și-o lalea
Ține-o nene tot așa.

Ține-o nene tot așa
Să-mi joc și eu nevasta
Să-mi joc și eu nevasta
Cu ochii după alta
Ochii-s lăsați omului
Să ia urma dorului.

Uite-așa nu te lăsa
Pentru bucuria mea.

Pentru bucuria mea
Joc jocu-ăsta cu mândra
Ca să moară nevasta
Și ea și toată lumea
Joc jocu-ăsta cu mândra
Ca să moară nevasta
Și ea și toată lumea
Pentru bucuria mea.

USCAS'AR FRUNZA CA IASCA

Uscas'ar frunza ca iasca
S-o uit pe lelea din Plosca
Pe lelița de demult
Pe care nu pot s-o uit.

Colindai prin țara toată
Să îmi găsesc altă fată
Colindai în lat și lung
Dragostile să mi-ajung

Colindai în lung și lat
Dragostile n-am aflat
Și mă-ntorsei de un an
În Plosca din Teleorman.

Mă-ntorsei în satul meu
Purtând cu mine dor greu
Găsii măi frunza uscată
Pe mândra tot măritată.

Mi-e milă lele de tine
C-auzii că n-o duci bine
C-ai doi copii cu bărbatu'
El îți strigă că-s cu altu'.

C-așa e el învățat
Să umble noaptea prin sat
Să te lase singurea
Cu doru-n inima ta

După mult chin ai plecat
Lângă el n-ai mai răbdat
C-un băiat și-o floare aleasă
Te-ai întors la tine-acasă.

Curg lacrimile pe obraz
De bine și de necaz
De necazul ce-ai scăpat
De binele ce ai dat.

Tristă, mai aștepți în prag
Pe omul ce ți-a fost drag
Speranțe, deșărtăciune
Speranțe, deșărtăciune
Crezi că omul nu mai vine.

După mai mulți ani de zile.
Revenii daică la tine
Ți-am pus în obraz bujori
Și te-am mai scăpat de dor.

Te-am luat la casa mea
Să trăim alăturea
Să trăim alăturea
Câte zile vom avea.

M-A FURAT NEICA ASEARĂ

Foaie verde bob negară
M-a furat neica aseară
Și m-a dus la el acasă
Ca să mă facă mireasă.

Iartă-mă măicuța mea
C-am călcat dorința ta
Iartă-mă tăicuțul meu
Dar dorul m-apasă greu.

Mă râde neicuță satu'
Că eu mi-am ales bărbatu'
Înainte de soroc
Și că n-o să am noroc.

Râde neică lumea-n sat
Că mi-am ales eu bărbat
Celui ce-i eram sortită
I-am lăsat inima friptă.

Ce să fac măicuța mea
Dacă așa-mi fu soarta
Dacă așa-mi fu sortit
Să mi-aleg pe cel iubit.

MĂRIE COADILI TELE

Frunză verde trei smicele
Mărie coadili tele
Mărie coadili tele
Când te trăgeam eu de ele
Ziceai că sunt mititele
Fir'ai să fii tu de lele.

Foaie verde viorea
Mărie gurița ta
Mărie gurița ta
Când ziceam să fie a mea
Spuneai că e mititea
Fir'ar să fie lelea.

Foaie verde foi de mei
Măi Mărie ochii tăi
Măi Mărie ochii tăi
Te rugam să fie-ai mei
Tu spuneai că-s tinerei
Fir'ai tu cu ochii tăi.

Foaie verde mărăcine
Când ziceam să vii cu mine
Când ziceam să fii cu mine
Spuneai că nu sunt de tine
Dar'ar lele naiba'n tine
Că tu nu ziceai de bine.

Foaie verde bob năut
Bunul Dumnezeu a vrut
Bunul Dumnezeu a vrut
Ca să mă-ntorc în trecut
La mândruța de demult
Că mi-a fost dragă prea mult

SPER SĂ FII DOAMNE CU NOI

Doamne am fost un păcătos
C-am iubit ce-a fost frumos
Am iubit Doamne urâtul
Și am iubit tot pământul
Am iubit Doamne copacii
Pe părinții mei săracii
Și-mi iubesc Doamne copiii
Îmi iubesc morții și vii
Îmi voi iubi și nepoții.
Sper să fim bine cu toții.
Sper să fii Doamne cu noi
La bine și la nevoi.

Să fii Doamne azi și mâine
Te rog și-n lumea ce vine
Vreau să mă primești în rai
Că TU nici un ban nu dai
Nu te costă niciun ban
Ca să ierți un om sărman.

MĂI NUCULE POM ROTAT

Frunză verde matostat
Măi nucule pom rotat
Spune-mi de sunt vinovat
Că pe daica-am înșelat.

Spune-mi nucule bătrân
Cine mi te-a pus în drum
Cu altă mândruță să vin
La umbra ta să rămân.

Nu ești vinovat băiete
Că mergi seara după fete
Că după gură ți-e sete
Și le tot cauți la bete.

Că betele-s subțirele
Și ajungi ușor sub ele
Că așa sunt mândrele
Desfac ușor betele.

Nucule cu crăci rotate
Mândrele sunt blestemate
De mine să stea departe
De alții să aibă parte.

Iubște sau nu iubește
Mândra nu se mulțumește
Cu neica ce o iubește
Și tot pe altul dorește.

D'aia e-n lume lăsată
Dăiculiță-blestemată
Să lase-n urmă oftat
Și pe neica supărat.

PRIN PĂDURE PE POTECĂ

Prin pădure pe potecă
Văd o mândră cu zuvelcă
Parcă cunosc zuvelca
Pară ar fi lelița
Doamne dac-ar fi lelea
Ca să mă iubesc cu ea
Doamne dac-ar fi puica
Că mi-e tare dor de ea.

Foaie verde foi ca nalba
Mă uit și mă uit degeaba
Nu e zuvelca lelii
Dar'ar în ea boalilii
Boalilii și cu strechea
Să o aducă încoa
Ca să mă iubesc cu ea
Că mi-e dragă lelița.

Nu-i zuvelca, nu-i basmaua
Este lelea cu beleaua
Nu-i basmaua lelii mele
Este-a lelii cu belele
Este-a lelii cu belele
Doamne fă să scap de ele
Este a leli cu belea
Doamne fă să scap de ea
Frunză verde lăcrămioară
Nu știu cine m-a pus aseară
Să promit la altă fată
Că mă duc la ea la poartă
Să mă duc s-o giugiulesc
Și s-o mint că o iubesc
Și s-o mint că o iubesc
Până iau ce îmi doresc.

Foaie verde de-o lalea
Dar noroc cu lelea mea
Că ieșise la portiță
Să-i dea lui neica guriță
Așa că scăpai de dracu
Și de lelea ce trecu
Și de mă uit pe potecă
Parcă văd și o zuvelcă
E zuvelca lelii mele
Că le cunosc eu pe ele
Vine lelea, vine-vine
Să se iubească cu mine
Iarba să o tăvălim
Nimic să mai auzim
(Și-amândoi să ne iubim)

FOAIE VERDE BOB DE ROUĂ

Foaie verde bob de rouă
Doamne-mparte lumea-n două
Împarte Doamne lumea
Și în bună și în rea.

Eu s-o aleg pe cea rea
Că mi-am pierdut pe mândra
Pe lelița mea din sat
C-a fugit cu alt bărbat.

Zâmbesc dușmanii-n mustață
Dușmancele râd pe față
Că mândruța e fugită
Și-am rămas cu buza friptă.

Se bucură relele
C-așa au pățit și ele
Pentru-n pic de sărutat
Au fugit cu-n alt băiat.

Doamne-mi plânge sufletul
Că mândra e cu altul
Fă-mi te rog Doamne un bine
Și adumi-o iar la mine.

DACĂ VII DAICĂ-N FIȘTEICI

Stau în capul satului
Să văd lungul drumului
Aștept singur la portiță
Cu privirea pe uliță
Să văd lele dacă treci
La Plosca-n vii în fișteici
Să te aud dăicuță lele
Cum treci de porțile mele.

Vino lele în fișteică
Îmbrăcată în zuvelcă
Zuvelcă-n spate și-n față
Legate cu-n fir de ață
Ca să pot să le desfac
Dăicuță să-ți fac pe plac
Așa cum știu numai eu
Ca să mori de dorul meu.

Daică să nu te oprești
Treci repede în fișteici
Sau vino-n deal la Talau
Guriță lele să-ți dau
Vino daică pe răzor
Lele să te scap de dor
Că dacă te scap odată
Nu vei uita viața toată.

Dacă vii daică-n fișteici
N-o să te las să mai pleci
Că te-am mai lăsat odată
Și te-am găsit măritată

Măritată cu copii
Cu bărbatul tău dintâi
Lele să dăm veste-n sat
C-am fost primul tău bărbat

Am fost și voi fi al tău
Să pară la lume rău.

Toate astea daică-leică
Ni se trage din fișteică
Din fișteici, de la Talau
Lele eu viața ți-o dau.

DRUMUL TELEORMANULUI

Drumul Teleormanului
Este drumul dorului
De urci sau cobori la vale
Numai dor îți iese-n cale.

Doruri multe, doruri grele
De la mândruțele mele
Dorul de pe la neveste
Care-a fost și nu mai este.

Și dorul de fată mare
Care s-a pierdut în zare
Of, Doamne nu mai zăresc
Dorul mândrii ce-o iubesc.

C-am pierdut acum un an
Pe mândra din Teleorman
Dorul ce îl duc și-acuma
Mă știe toată comuna.

Mă știe întregul sat
Că mândruța m-a lăsat
Dar nimeni nu știe zău
Cât este dorul de greu.

DOAMNE DE CE NU AU FOST

Doamne dă ce nu au fost
Oameni ce n-au ținut post
Neveste nemăritate
Și fete nesărutate
Să-mi dai Doamne fată mare
Și să n-aibe căutare
Dă-mi nevastă despletită
Fată mare neiubită.

Of, Doamne cât am trăit
Mult am mai păcătuit
Fete mari că am iubit
Dragostile-am părăsit
Și neveste despletite
Care se lăsau iubite
Și femei nemăritate
Ce se vroiau sărutate.

Îmi lăsai Doamne iubite
Femeile despletite
Nevestele măritate
Fete mari nesărutate
Verișoare sau nepoate
Le lăsai Doamne pe toate
Că-mi trecu Doamne vremea
Și-acum sunt la casa mea.

LA CRÂȘMĂ LA ANGELICA

La crâșmă la Angelica
Mersei și eu cu gagica
Și văzui că toată lumea
Se uită la mîndra mea.

Băui eu un coniac
Și-mi pusei mâinile-n cap
Că alăturea gagica
Îmi golise toată sticla.

Dădea cu pumnul în masă
Ca să plec singur acasă
Și rămână singurea
Să bea pân-s-o sătura.

Dar noroc cu nenea Victor
Că o calcă pe picior
Și-i zise să nu mai bea
Că râde lumea de ea.

BĂRÂCE APĂ COTITĂ

Bărâce apă cotită
De fete ești ocolită
Că de se scaldă în tine
Norocul nu le mai vine.

Că s-a mai scăldat odată
O frumoasă mîndră fată
Și de pe mal, din tufiș
Răi veniră pe furiș
Și-o găsiră pe mândra
La vărsare în Vedea.

Bărâce râu blestemat
Tu ocolești sat cu sat
De parcă ți-ar fi rușine
Câte rele curg cu tine
Le verși pe toate-n Vedea
La vale de Plosca mea.

Bărâce fă legământ
Să verşi relele-n pământ
Să laşi apele curate
Femeile măritate
Fetele să se cunune
Să faci şi tu lucruri bune.

Bărâce apă bătrână
Scapă de lumea nebună
Scapă de rele şi răi
Dăi pe Apa Sâmbetei
Să ai apa curăţită
Ca fata neprihănită
Ca băiatul ne-nsurat
Să se ducă vestea-n sat
Toţi să vină la scăldat
Fără frică de-necat.

 

LA PLOSCA PE ULICIOARE

Frunză verde de cicoare
La Plosca pe ulicioare
La Plosca pe ulicioare
Sunt vreo zece cârciumioare
Pline de băieți și fete
Au venit să se distreze.

În inima satului
E cârciuma Sandului
Pune Sandule o țuică
Că mi-e inimoara mică
Că mi-e inimioara mică
C-am pierdut o ibovnică.

Frunză verde matostat
Mi-e inima cu oftat
Că dăicuța m-a lăsat
Pentru unu din alt sat.

Spune lume ce să fac
Cu dăicuță să mă-npac
Cu dăicuța să mă-npac
Că de dor nu pot să scap
De dor nu pot să mai scap
Cu ea aș vrea să mă-npac.

Măi băiete, măi bărbate
Caută și-n altă parte
Caută în altă parte
Că dăicuța ți-e departe
Dăicuța ta nu mai vine
C-a uitat de tot de tine
Și privește-n jur mai bine
C-altă fată e de tine.

Ia-ți neică fată frumoasă
Și du-te cu ea acasă
Mai pune Sandu o țuică
Ca să uiți de ibovnică
Ia-ți o fată, du-o acasă
Și fă-ți-o mândră mireasă.

ARE TATA O FETIȚĂ

Foaie verde iarbă deasă
Are tata o crăiasă
Are tata o crăiasă
Mică, mândră și frumoasă.

Are tata o fetiță
Cu gura de garofiță
Și bărbia cu gropiță
Draga tatii copiliță.

Mânuțele mititele
Obrajii de rumenele
Ochii ca două mărgele
Mâncale-ar tata pe ele.

Drăgălașă cum e ea
Îmi înmoaie inima
Îmi înmoaie inima
Așa e fetița mea.
Ne rugăm cu toți-n parte
Să-i dea Domnul sănătate
Să-i dea Domnul sănătate
De bine să aibă parte.

Cine are fată mare
Mare bucurie are
Bucurie până crește
Lângă ea întinerește.

Fata mare este bună
Pșentru tată, pentru mumă
Pentru mumă, pentru tată
Mai bună este o fată.

Dar c-o fată și-un băiat
Ești cel mai mândru din sat
Așa că tată nu sta
Crește mai întâi fata
Pe urmă fă și-un băiat
Cel mai puternic din sat
Mai puternic, mai frumos
Și la fete drăgăstos.
                                   

HORA LUI MINĂ

Frunză verde foi de soc
Haideți măi flăcăi la joc
Haideți nu mai stați pe loc
Hai prindeți-vă în joc.

Dă Mină-o strigătură
Iese lumea-n bătătură
Ies mesenii ies la joc
Și se prind cu toții-n joc.

Joacă întâi câte doi.
C-așa-i la Plosca la noi
Câte doi și câte trei
C-așa se joacă la noi
Joacă plosceni și ploscence
Care pe care se-ntrece
Joacă și cântă din gură
Cu toții pe bătătură.

Dă Mină-un fluierat
Și jocu' s-a-ntărâtat
C-așa-i la Plosca în sat
Mai fluieră Mina-odată
Și jocul se face roată
Joacă unul, joacă doi
C-așa-i la Plosca la noi
Alții le iau locu-n joc
Și tot pasul pe loc
Apoi jocul iar e roată
Ca să joace lumea toată.

Ninge, plouă, viscolește
Jocul tot se întețește
Vioara nu se oprește
Mină fluieră hoțește
C-a-s-audă lumea-n sat
Că băiatul s-a-nsurat.

Foaie verde și-o lalea
Ce se mai uită lumea
C-a intrat și Măria
Intră-n joc și dă bătaie
Lângă neica Niculae

Nici Ilie nu se lasă
Iese repede din casă
Și face semn la vioară
Să întoarcă jocul iară.

Uite-o și pe data Stela
Ce mândră e lângă nenea
E mândră lângă nepoți
Și-i cheamă-n horă pe toți.

Hopa-huța-hopa-huța
Ce mândră este dăicuța
Că e în joc cu neicuța
Îi cheamă pe toți la joc.

ERAI MÂNDRĂ FATĂ MARE

Măi Mărie Mărioară
Tu mă bagi în boală
Cât am umblat după tine
Ție nu-ți păsa de mine.

Erai mândro fată mare
Eu eram flăcău
La Plosca cu căutare
Și ai fost mereu.

Măi Mărie, Măriuță

Dă-mi gurița ta
Că și eu ți-o dau pe-a mea
Măriuța mea.

Să-mi dai mândro tot ce ai
Măi Mărie dragă
Vreau mândro ochii să-mi dai
Gura ca o fragă
Dă-mi-te lele pe tine
Măriuța mea
Că-ți stă bine lângă mine
Măriuța mea.

VREAU SĂ-ȚI FACI DĂICUȚĂ CRUCE

Dăiculiță gură dulce
Vreau să-ți faci dăicuță cruce
Să văd dacă lumea minte
Că n-ai fost fată cuminte
Zice c-ai fost măritată
Cât am fost eu în armată.

Neiculiță nu te pune
Lumea n-are gânduri bune
De vrei să afli ceva
Vino la daica încoa
Să-ți dea daica gură dulce
Mai lasă-ncolo de cruce.

Mergi dăicuță și te-nchină
Sus la Crucea lui Vochină
Să văd dacă ai vreo vină
Sau totul este minciună
Prin valea Răscăcărata
Să văd dacă mai ești fată.

Neică de-mi cauți vreo vină
Hai la Crucea lui Vochină
Prin Valea Răscăcărată
Să-ți arăt de mai sunt fată
Prin Sălașul Prostului
Din Valea Nebunului

Dăiculiță frumoși ochi
Să stăm în Valea cu Plopi
Să-mi dai daică gură dulce
Mai dă-o-ncolo de cruce
Să văd dacă mai ești fată
Și dac-ai fost măritată.

Nea Vochină mai așteaptă
Că crucea este de piatră
Și te-o ierta Dumnezeu
Că nu ești din satul meu
Ești mai la deal de Plosca
Dincolo de Broșteanca.

Îmi ieșiși dăicuță-n cale
De la Pârlita din vale
Mai dă-o-ncolo de cruce
Că-i bună gurița dulce
De când lumea, nu există
Fată mare, neiculiță.

DĂICULIȚĂ MI-AI JURAT

Foaie verde matostat
Când plecai puică soldat
Puiculeană mi-ai jurat
C-aștepți fată mare-n sat.

Frunzuliță de măcriș
Puicuță tu mi-ai promis
Că-mi scrii și nu mai mi-ai scris
Că-mi scrii și nu mai mi-ai scris.

Venii puică din armată
Și nu te mai găsii fată
Găsii dragostea uitată
Și pe tine măritată.

De-mi scriai puică, scriai
Dragoste nu mi-o uitai
Pân' la mine tu veneai
Și nu te mai măritai.

VĂZUI UMBRĂ DE CĂCIULĂ

Mă uitai pe drum, pe urmă
Văzui umbră de căciulă
Semn că neicuța trecuse
Pe lângă mine se duse
Și mă lăsă singurea
De ce mă lăsă neica.

Frunză verde dintre vii
Crezui neicuță că vii
Că vii la mine la poartă
Să mă mai săruți odată
Dar mă-nșelai neiculiță
Treceai la altă portiță.

Avui neicuță-ndoieli
Că n-ai fost nici azi, nici ieri
Că n-ai fost nici astă seară
Neică inima tresare
Neiculiță vino-ncoa
Vino-ncoa la daica ta.
Nu mă lăsa neic-al meu
Nu fugi de dorul meu
Întoarce neicuță umbra
Și-adu-o la poarta mea
Dă-mi mie căciula ta
Și cu sărutarea ta.

Dă-mi neică inima ta
Să n-o mai dai alteia
Dă-mi gura ta neiculiță
N-o du la altă portiță
Portița mea e mai bună
Fie nor sau fie lună.

Eu-ți dau inima cu foc
Ca să te opresc în loc
Eu-ți dau sărutarea mea
Să stai la portița mea
Să stai neică pironit
Să nu uiți cât te-am iubit
Îți dau neică tot ce am
Dar pe tine să te am.

AJUNSEI PE DEAL TÂRZIU

Mă dusei pe deal la vie
Ca să o păzesc
Speram și lelea să fie
Pe-o care-o doresc.

Să păzească și ea via
Dăiculița mea
C-are via-alăturea
Și mi-e dor de ea.

Să o păzim de vecini
Și de trecători
Că sunt hoții cei mai buni
Seara și în zori.

Ajunsei pe deal târziu
Cu Azor pe urmă
Daica mă văzu că viu
Și-mi făcu din mână.

Cum o simți Azorică
Pe dăicuța dadă
O zbughi lătrând spre ea
Și dădea din coadă.

Mergeam și eu pe răzor
Gustând câte-o boabă
Daica mă chema cu zor
Zicea că e grabă.

Eu mergeam pe răritură
Cu ochii la ea
Tare fluieram din gură
Să moară daica.

Să ne audă și hoții
Să nu mai apară
S-o ia la fugă cu toții
Până mâine seară.

Să am timp cu dada mea
Să șoptim de zor
Să împletim dragostea
Noaptea pe răzor.

Nimeni să nu mai apară
Prin vii și pe drum
Nici acum, nici altă seară
Noi să ne iubim.
Și dacă ne vor vedea
Nouă nu ne pasă
C-o s-o duc la casa mea
Și-o s-o fac mireasă.

ZICE LUMEA SĂ MĂ-NSOR

Foaie verde fir mohor
Zice lumea să mă-nsor
Că rămân neînsurat
De râs la întregul sat.

Alesei cât alesei
Dar nimic nu culesei
Iarba-ncepu să răsară
Fetele se măritară.

Crescu pirul și cucuta
Eu mă-nsurai cu urâta
Crescu cucuta și pirul
Eu mă-nsurai cu veninul

Doamne c-așa mi-a fost dat
Să mă văd Doamne-nsurat
Să mă-nsor Doamne cu dracul
Să fiu mai rău ca săracul.

Că săracul are-n-are
N-alege la-nsurătoare
N-alege Doamne deloc
Și tot mai are noroc.

Cum să fac Doamne să scap
Să fiu iar ne-nsurat
Să mă-nsor cu altă fată
Inimii mele să-i placă.

Să simt, Doamne, că trăiesc
Pe nevastă s-o iubesc
Copii mulți să fac cu ea
Așa cred că-i dragostea.

ESTE STEAUA NOASTRĂ NEICULIȚĂ

Frunză verde-verde de cicoare
Uite lele o stea căzătoare
Este steaua noastră fă leliță
Steaua sub care mi-ai dat guriță.

Este steaua noastră neiculiță
Sub lumina ei ți-am dat guriță
Și tu mă întrebi, neiculiț-al meu
Dacă-mi pare bine sau îmi pare rău.

Te-ntrebam dăicuță, dăiculeana mea
Că ce ziceam eu, știa steaua mea
Că tu mă iubești dăiculiță dragă
Și de mă înșeli, ea vrea ca să cadă.

Neiculiță sus sunt mii de stele
Ce văd neicuță dragostile mele
Neiculiță dacă te-aș lăsa
Steaua noastră sigur va cădea.

Dăiculiță mândră dragă
Nu vreau steaua ca să cadă
Nici pe tine să te pierd
Că vreau să te mai dezmierd.

Ne rugăm la Dumnezeu
Ca s-audă glasul meu
Să mai țină steaua sus
Că dragostea n-a apus.

Când dragostea va apune
Noi lui Domnul îi vom spune
Să o lase căzătoare
C-așa-i steaua călătoare.

Cade steaua sau nu cade
Daica lângă mine șade
Și eu stau tot lângă ea
Că așa e dragostea.

TRECE LELEA MEA MĂRIE

Frunză verde de-un lipan
Văzui pe drum un tulpan
Un tulpan și cu o ie
Trece lelea mea Mărie
Un tulpan două mărgele
Trece Măria cu ele.

Trece lelița la vale
Și-mi face din mâin-agale
De ce faci din mână, lele
Și tot ţi-așezi la mărgele
Că dacă nu te-oi opri
După tine voi veni.

Să-ți văd lele zuvelca
Să mă împiedic în ea
Și să-ți văd mărgelele
Să mă joc lele cu ele
Să-ți dau tulpanul deoparte
Să-ți văd coada de la spate
Dar mândruța mea leliță
Se opri la a mea portiță
Își suflecă zuvelcuța
Și-mi dădu mie gurița
Și-și dădu tulpanul jos
Să-i mângâi părul frumos
Mi-arătă la gât ce poartă
Ca s-o mai sărut o dată.

Eu pe gât o sărutai
Pe zuvelc-o mângâiai
Și în brațe mi-o luai
Pe bătătură-o purtai
Of, ce dulce e lelița
Pupa-i-aș din nou codița
Coada și mărgelele
Să mă joc mereu cu ele
Că-s ale dragostii mele.

ZICE LUMEA CĂ-S ZGÂRCIT

Doamne, nu sunt bun deloc
Între oameni nu am loc
Zice lumea că-s zgârcit
Și nu mă mai las iubit
Zice că-s nebun lumea
Că țin la nevasta mea
Și nu mă dau alteia.

Așa zic dușmanii mei
La fel și prietenii mei
Că au gura ca de poamă
Culeasă târziu, în iarnă
Sufletul s-a scuturat
Le-a plecat demult din sat
Dar de rău nu s-a lăsat.

Trec iernile, verile
Și cu primăverile
Ei mereu îmi sapă groapa
Nu cu coasa, nici cu sapa
Mă blesteamă zi și noapte
Să iubesc tot ce se poate
Dar inima mea nu poate.

Am iubit, Doamne, iubit
Tot ce-n viață mi-a plăcut
Aș mai iubi Doamne-n sat
Deși știu că e păcat
Însă inima nu vrea
C-am nevastă de-a doua
Și prea mult țin eu la ea.

Am Doamne copiii mari
Sunt mlădițe și lăstari
Eu îi iubesc cât se poate
Cât în inimă-mi încape
Că nevasta și copiii
Mi-aduc numai bucurii
Asta vreau Doamne să știi.

AM AVUT DOAMNE UN GÂND

Am avut Doamne un gând
Să plec de pe-acest pământ
Și să plec definitiv
Deși n-am Doamne motiv
Nu știu încotro s-o iau
Și nu știu cui să mă dau.

Să mă duc Doamne în jos
C-am auzit că-i frumos
La NAIBA în împărăție
Unde cred că-mi place mie
Nu știu Doamne cum să fac
Cum să fac să-ți fiu pe plac.

Cum să fac și cum să dreg
Cu rele să nu m-aleg
Să m-aleg Doamne cu bune
Și la Naiba și pe lume
Și să nu te supăr Doamne
Că l-aleg pe Cel cu Coarne.

Doamne, dar nu-i firea mea
Ca să mă dau Celuia
Tu să nu fii supărat
Că eu doar te-am încercat
Că știu că ție ți-s dat
Și să nu Fii supărat.

Nu mă duc la Aghiuță
Unde traiul e-o miuță
Când ți-e bine, când venin,
Totul, Doamne, ar fi un chin
Cel mai bine Doamne-al meu
Să vin spre Tine mereu.

Dă Doamne să fie bine
Să fiu Doamne doar cu Tine.
Să scap Doamne de nevoi
Să fie bine de noi
Și să scap de Scaraoțchi
Să trăim aici cu toții.

Și să-mi piară gândul rău
S-am gând doar la Dumnezeu
Că este mare păcat
Ca să te simt supărat
Că eu țin Doamne la Tine
La fel cum ții Tu la mine.

I-AUZI LELE CÂINII LATRĂ

I-auzi lele câinii latră
Se uită lumea la poartă
Se uită cum neica trece
Cu privirea îl petrece
Trece neicuța călare
Pe la poarta dumitale

Trece neica cu căruța
Ca să mi-l vadă dăicuța
S-audă când câinii latră
Când trece el pe la poartă
Să se bucure dăicuța
Când îl vede pe neicuța.

Să-și ia daica iile
Să-și îmbrace fotele
Și să iasă seara-n sat
Cu neicuța-al ei de braț
Să moară vecinele.
Că nu latră câinele
Când stă dăicuța la poartă
De neicuța sărutată
Cum stă daica-n bătătură
C neicuța gură-n gură
Și să afle lumea-n sat
Că-și luă daica bărbat.

VREI MĂI NEICULIȚĂ, VREI

Măi neicuță, măi neicuță
Toată ziua-mi ceri guriță
Eu te cred că gura-ți place
Dar neicuță n-am ce-ți face
Că este promisă.

Așa e mândruța mea
Gura ta e ca mierea
Ca mierea de viespe este
Azi a fost și nu mai este
Dar eu tot aș vrea.

Crede neiculiță, crede
Dar să știi că lumea vede
Vede că tu mă iubești
Cu mine vrei să trăiești
Dar e cam târziu.

Puiculiță, puiculeană
Țucu-ți ochii și-o sprânceană
Târziu nu e niciodată
Câtă vreme mai ești fată
Eu tot te-oi visa.

Vrei tu, neiculiță vrei
Vrei pe mine să mă ai
Când te-oi lăsa de mândruțe
Eu voi fi a ta neicuță
Nu a altuia.

Așa neica vrea s-audă
De la mândruța lui mândră
C-astea mi se potrivesc
De la puica ce-o iubesc
Și-oi iubio-o viață.

Fir-ai neicuță să fii
Că ești dragostea dintâi
Și oricât aș vrea de mult
Eu nu pot ca să te uit
Mai bine să ne luăm
Nuntă mare să făcem
Și să se mire lumea
De dragostea mea și-a ta.

BÂRLATULE, RÂU SECAT

Bârlatule râu secat
De rele nu ești uitat
Că-n apa ta s-au scăldat
Fetele de măritat.

În apa ta, apă răuță
S-a scăldat și-a mea puicuță
Bârlatule ape rele
S-au spălat mândrele mele.

Măi Bârlat râu blestemat
În tine s-au înecat
Fetele ce și-au pierdut
Mândria de la-nceput.

Și-a pierdut-o și lelea
Dar este doar vina mea
Că pe daica am forțat
Să-i fiu eu primul bărbat.

Și s-o ierți Bârlatule
Pe ea și pe mândrele
Care cinstea și-au lăsat
Pe malul tău râu secat

Să dea Dumnezeu odată
Să mai fie lelea fată
Să se mărite cu mine
Să râd măi Bârlat de tine.

De tine și apa ta
Care mereu va seca
Că doar tu ești vinovat
Că lelița m-a lăsat.

M-a lăsat și s-a tot dus
Pirostii nu și-a mai pus
Nici pirostii nici betele
Să mă bucur eu de ele.

Bârlatule măi Bârlat
De fete ești blestemat
Să rămâi mereu secat
Și eu om neînsurat.

Că mă cată mândrele
Noaptea pe nor și pe stele
Să merg să le scap de dor
D'aia nu mă mai însor.

MĂI MĂRIE, IAR GREȘEȘTI

Măi Mărie iar greșești
Și doar ți-am mai zis
Să nu iei de bune vești
Dacă nu ți-am scris.

Că știi Măriuța mea
Tu știi măi Mărie
Că e mare dragostea
Ce ți-o port eu ție

Și-abia așteaptă lumea
Măriuța mea
Să ne strice dragostea
Măi mândruța mea.

Mărie mai am puțin
Și m-oi libera
Tu să mă aștepți că vin
Și apoi te-oi lua.

Te-oi lua măi Măriuță
Măriuța mea
Să te duc la măicuța
Of, iubita mea.

Să te-așez în casă noră
Lumea rea să moară
Și să nu mai aibe cine
Să ne dușmănească.

Că aș e de când omul
Este pe pământ
El pățește ca și pomul
Legănat de vânt.

Vânturile-s bune-rele
Măi dragă mândruță
Precum gândurile mele
Scumpă Măriuță.

Zice lumea și tot zice
Oi zice și eu
Deie Domnul ca să pice
Greul pe cel rău.

Zice lumea și bârfește
Mie nici nu-mi pasă
Știu că puica mă iubește
Și-i la mine-acasă.

MI-A TRIMIS VORBĂ NEICA

Mi-a trimis vorbă neica
Că vrea să-și vadă daica
Să meargă daica la vie
Că neicuța o să vie
Să-l aștepte pe răzor
Că vine neica cu dor.

Neiculiță neică-neică
Mi-ai zis s-aștept în fișteică
Să te aștept neiculiță
Pe răzorul de sub viță
Să-ți cânt ofurile mele
Să-mi dai dragostile tele.

Neiculiță de nu vii
La răzorul dintre vii
Se usucă neică vița
Și daica nu-ți dă gurița
Se trec dragostile neică
Prin viile din fișteică.

Te-aștept neică sub deal
Să vii cântând din caval
Să cânți neică și din gură
Să dai și-o fluierătură
S-audă toată lumea
Că te-ntâlnești cu daica.

MĂI TĂCIUNE, MĂI TĂCIUNE

Măi tăciune, măi tăciune
Ce te uiți așa la mine
Parcă nu te uiți a bine
Doar nu vrei s-ajung ca tine.

Am fost tânăr și-am iubit
Acum am îmbătrânit
Când eram tânăr odată
Eram flacără pe vatră.

Când eram tânăr eram
Șapte mândre eu iubeam
Și mai iubeam încă una
Nu se văita niciuna.

Dar acuma măi tăciune
Ard în vatră ca și tine
Mai iubesc doar câteodată
Vreo mândruță de-altădată.

Oi iubi-o și pe ea
Atât cât voi mai putea
Și pe urmă măi tăciune
Mă fac și eu scrum ca tine.

AM UMBLAT, CÂT AM UMBLAT

Ce mă gândii Doamne eu
Să îmi las poporul meu
Să îmi las Doamne poporul
Bătătura și ogorul
Și să îmi schimb Doamne locul
Poate-mi voi găsi norocul
Norocul și bogăția
Pentru ele-mi lăsai glia.

Din Teleorman am plecat
Să mă fac Doamne bogat.

Am umblat cât am umblat
Peste nimic nou n-am dat
Peste tot e bogăție
Dar mai multă sărăcie
Peste tot bogatul face
Face Doamne și desface
Pot să jur, of, Doamne-al meu
Că acolo e mai rău.

Lăsai Doamne prietenii
Îmi lăsai și dușmanii
Lăsai sârbul și bulgarul
Căutai americanul
Și văzui Doamne văzui
Că-s cu toții nesătui
Îți dă o "piele" sau două
Și te dezbracă de nouă.

Întâlnii Doamne săracul
Rar întâlnii și bogatul
Bogatul mă umili
Săracul mă omeni
Mă omeni cu ce-aveam
Din moși-strămoși și din neam
Cu nițică omenie
Așa cum îmi place mie

Găsii, Doamne, americanul
Găsii turcul și germanul
Italieni și francezi
Pe cine Doamne să crezi
Îți dă binele la anul
Bombardele cu toptanul
Și mor Doamne de necaz
Că nici rusul nu-i mai breaz.

Îți dau bine cu ocaua
Răul dau cu bombardeaua
C-așa-i Doamne americanul
Care nu-și cunoaște neamul
Mă mir Doamne de germani
Că știu ce-au pățit mai ani
De turci și olandezi
Că nu știi ce să mai crezi.
De francezi, italieni
C-au uitat ce-au pățit ieri
C-au uitat Doamne de tine
Nu știu ce înseamnă bine
Că trimit Doamne avioane
Rachete, aeroplane.
Trimit boală după boală
Omoară și tot omoară
Și vor să dea Doamne-n tine
Nu știu că nu este bine
Bine doar pe lumea asta
Nu ștu că-i paște năpasta
Bine lor, niște păgâni
Răul nouă, la creștini
Că nu vor Doamne decât
Ce le curg bine pe gât
Nouă ne vor Doamne greul
Nu știe că-i paște Răul.

VENI DAICĂ LUNA MAI

Veni daică luna mai
Când ai zis că mi te dai
Pe covor de floricele
O să-mi dai buzele tele
O să-mi dai lele gura
Până când m-oi sătura.

Așa este măi neicuță
Ți-am promis că-ți dau guriță
Când s-o ridica roua
Ți-am promis să fiu a ta
M-am promis neicuță ție
Când luna mai o să vie.

Să n-asculți dăicuța mea
Ce-ndrugă toată lumea
Lumea nu zice de bine
Că nu mă vrea lângă tine
Dăiculiță, lumea-i rea
Nu vrea ca să fii a mea.

Mă dau neicuță mă dau
Mă dau ție că te vreau
Și nu mai țin cont de lume
Mi-e drag neică al tău nume
Numele și ochii tăi
Vreau neică să fie-ai mei.

Și mie mi-e drag neicuță (dăicuţă-duet)
Ochii și a ta guriță
Gurița și buzele
Sunt lele ca florile
Și luna mai o să vie
Să le dai neicuță mie.

AȘA GÂNDEAM EU ODAT'

Foaie verde matostat,
Așa gândeam eu odat'
Dă Doamne să mă mărit
Să am și salbă la gât
La urechi Doamne cercei
După cum sunt anii mei
Să am Doamne ani frumoși
Și un bărbat arătos.

Așa fu Doamne odată
Pe când dau băieții roată
Pe când toți îmi făceau curte
Spuneau vrute și nevrute
Eu credeam sau nu credeam
După frumos mă luam
C-așa credeam Doamne eu
Că e dat de Dumnezeu.

Nu trecu prea multe zile
Mă gândii Doamne la tine
Că poate m-ai blestemat
Și pe frumos mi l-ai dat
Îmi dăduși Doamne, dăduși
Și-ajunsei ce sunt acuși
Ajunsei ca trestia
Să duc dorul altuia.

S-au dus ani din tinerețe
M-apropii de bătrânețe
Tu Doamne nu mă lăsași
Rugăciunea mi-ascultași
Mi-aduseși Doamne bărbatul
Pe care-l știe tot satul
Mi-aduseși prima iubire
Și-ți trimit Doamne vestire
Că deși anii au trecut
Fericirea mi-am găsit
Lângă omul meu sortit.

SIMȚII REVĂRSAT DE ZORI

Când fu câmpul plin de flori
Simții revărsat de zori
Văzui revărsat de zori
Și plecai la Roșiori
Să mă-ntâlnesc c-o plosceancă
Care mi-a fost mie dragă.

Mă-ntâlnii c-o copiliță
Draga nenii garofiță
Cu ochii negri ca mura
Pupai-ar neicuța gura
Gura și sprâncenile
Că bune-s dragostile.

Cu faţa de rozmarin
Cum îi place lui Mărin
Lui Mărin băiat fudul
Că iubește rar dar bun
Și iubește pe alese
Fete mari și mirese.

La muieri lasă pe alții
Că le păzește bărbații
El iubește și copila
Care vine din Plosca
În gară la Roșiori
Dimineața până-n zori

Cu obrajii de bujori
Cum e câmpul plin de flori
Cu fața de rozmarin
Cum îi place lui Mărin
Și în păr cu flori de mac
C-astea lui Mărin îi plac.

I-AUZI FĂ LELIȚĂ

I-auzi fă leliță
i-auzi, i-auzea
Tu n-auzi leliță
Ce zice lumea.

Nu ascult neicuță
Nu ascult lumea
Că știu neiculiță
Știu că lumea-i rea.

Ascultă leliță
Ascultă mai bine
Că zice de mine
Și zice de tine.

Nu ascult neicuță
Știu că lumea minte
Scornește neicuță
Vrute și nevrute.

Scornește neicuță
Și bune și rele
Urăște măi neică
Dragostile mele.

Zice lumea multe
Zice și de bine
Că eu mor leliță
De dor după tine.
Zice lumea multe
și nu e de rău
Că eu mor neicuță
Mor de dorul tău.
Lasă zică lumea
Noi facem ce știm
Să tot clevetească
Noi tot ne iubim.

AOLEU, DAICĂ IOANĂ

Aoleu daică Ioană
Mai fă-ți cu mine pomană
Fă-ți pomană și mă iartă
Că te țin numai în ceartă.

Și Ioana m-a iertat
După trei zile-a plecat
Și s-a dus în lumea largă
La alt neică ce-i e dragă.

Foaie verde bob năut
Uite ce naiba-am făcut
Nu știu încotro s-o iau
De Ioana mea să dau.
Nu știu încotro s-o iau
Mă dusei votcă să beau
La crâșmă la Angelica
Să nu-mi amintesc nimica.

Băui sută după sută
Mă-mbătai, mă făcui turtă
Și uitai pentr-o clipită
De Ioana mea iubită
Văzui în colț o codană
Cu tuș negru pe sprânceană
Și mă îndreptai spre ea
Dar se răsturnă masa
După-o vreme mă trezii
Pe niciuna n-o găsii
Nici tuș negru pe sprânceană
Nici pe daica mea Ioană
Nu știu Doamne cum să fac
Ioanii să-i fiu pe plac
S-o găsesc pe Ioana
Să mă-npac Doamne cu ea.

STAU CA PROSTU-NCHIS ÎN CASĂ

Frunză verde de-avrămeasă
Stau ca prostu-nchis în casă
Stau ca prostu-nchis în casă
S-aștept pe daica frumoasă
Dar dăicuța nu mai vine
Este acum cu "Nu știu cine".

Mi-a promis dăicuța mea
Că vine în seara-asta
Dar ceva șoptește-n mine
Că puica mea nu mai vine
Și mi-au zis două vecine
Că este la "Nu știu cine".

Tot mă uit pe ulicioară
Sper ca daica să apară
Mă uit daica dacă vine
Dacă trece pe la mine
Nu vreau să cred pe vecine
Că puica-i cu "Nu știu cine".

Vino mai repede, puică
Ca să îmi fii ibovnică
Ibovnică și-apoi soață
Să te iubesc toată viața
Că eu nu cred pe vecine
C-ai fi fost cu "Nu știu cine".

Ție-ți plăcea un flăcău
Și acela eram eu
Mie-mi plăcea o mândruță
Și aia ești tu puicuță
Și poate să zică orișicine
C-ai fi fost cu "Nu știu cine".

Că eu nu cred pe vecine
C-ai fi fost cu "Nu știu cine"
Că eu știu puicuța mea
Că tu ești dragostea mea
Mai lasă-l pe "Nu știu cine"
Și haide, puicuță, la mine.

SONERIA ESTE MUTĂ

Când eram tânăr odată
Casa mea răsuna toată
Din zori până se-nsera
Telefonul tot suna
Mă căutau prieteni mulți
Și mândra cu buze dulci.

Trecură mulți ani de zile
Rămăsei singur pe lume
Nevasta "s-a terminat"
Fetele s-au măritat
Casa e mai mult tăcută
Soneria este mută.

Omul se obișnuiește
Totu-n jur se liniștește
Dar așteaptă uneori
Soneria chiar din zori
Din zori și până se culcă
Dar soneria e mută.

Îi e dor de un apel
Să fie doar pentru el
Dar n-are cine să-l sune
C-a rămas singur pe lume.
Nevasta "s-a terminat"
Fetele s-au măritat
Nimeni nu-i mai dă binețe
C-așa e la bătrânețe.

Ar vrea un ALO s-audă
Chiar dacă-i urechea surdă
El ar ghici cine-l sună
Cine-i zice ziua bună
Dar așteaptă și gândește
Nimeni nu-și mai amintește
Cum telefonul suna
Din zori și până seara.

LUNĂ – LUNĂ NOUĂ

Eram copil și seara oboseam
Și-n poala mamii capul mi-l puneam
În poala mamii, şi-așa obosită
Cu ochii spre stele abia răsărite
Cu gând curat eu mă rugam la lună
La Luna noastră, luna mea cea bună.

Lună – lună nouă
Taie pâinea-n două
Ție jumătate
Mie sănătate.

Și mama mea un cântec îngâna
Și-n șoapte-ncete multe-mi povestea
Îmi șoptea câte în lună și în stele
Dar se ferea să spună despre rele
Și după o oftătură bună
Îmi cânta tare, cu ochii sus spre lună.

Lună – lună nouă
Taie pâinea-n două
Ție jumătate
Mie sănătate.

Eu ațipeam cu ochii-nchiși visam
Că printre stele albe colindam
Zburam spre una, apoi zburam spre alta
Visam că lunii i se deschide poarta
Visam s-ajung mai repede pe lună
S-o rog cu vorbă bună și străbună

Lună – lună nouă
Taie pâinea-n două
Ție jumătate
Mamii sănătate.

Și mă trezeam în pat de dimineață
Îmi frecam ochii și mă frecam pe față
Eram în pat și mama mă lăsase
La munca câmpului demult plecase
Privind la soarele urcat deja pe cer
Eu nu știam decât atât să cer.

Lună – lună nouă
Taie pâinea-n două
Ție jumătate
Mie sănătate.

RĂSARI LUNĂ LUMINOASĂ

Ooof, Răsari lună luminoasă
Să iasă mândra din casă
Of, of.

Să vină pân' la portiță
Să-i dea neicuța guriță
Că guriță ca neica
Nu mai are nimenea.

Ooof – Luna după nori s-ascunde
Mândra-i jos nu mă aude.
Of-of.

Mândra-i jos nu mă aude
De măicuța ei se-ascunde
De măicuță și de tată
Că nu o lasă la poartă.

Ooof – Fă mândruțo ce oi face
Și vino la neica-ncoace.
Of-of.

Vino mândro-n miez de noapte
Să fugim cât mai departe
Vino mândro până-n zori
Când s-ascunde luna-n nori.

Să călcăm pe piatră seacă
Nimeni să nu ne găsească
Să fugim când o da bruma
Să nu ni se vadă urma.

Ooof – Să fugim mândruța mea
Să ne-alinăm dragostea.
Of-of.

Să umblăm să colindăm
Dragostea s-o alinăm
Să-nvățăm mândruța mea
Cum se-alină dragostea.

CRED ÎN TINE DOAMNE-AL MEU

Ai uitat, Doamne, de mine
Că mă rog și cred în Tine
Cred în Tine, Doamne-al meu,
Într-un singur Dumnezeu
Și în Maica Prea-Curată
Că-i văd fața câteodată.

Și cred în tine Tată
Cu inima mea curată
Mă mai rog și pe la sfinți
Pe care mi-i vreau părinți
La Apostoli mi-e rușine
Că-s prea aproape de Tine.

Dar la Maica Prea-Curata
Oricând să mă rog sunt gata
Să-i cer tot timpul iertare
Să nu poarte supărare
Când o fi ca să dau seamă
Să simt că îmi este mamă
Să mă ierte, să se roage
În mine să n-am pârloage
Să am totul vindecat
Și să fiu fără păcat
Că nu pot și nu doresc
În Iad să mă chinuiesc
Să trec pragul să-l ridic
În urmă să n-am nimic
Știu că am greșit mereu
Dar n-a fost păcatul greu
Câte-o vină neiertată
Ce nu se "pune" la Poartă
Că Sfântul Petre cu cheia
Care cunoaște nevoia
Și știe că de când lumea
Dumnezeu ne va ierta.

OM CA NEICA N-AR AFLA

Frunză verde de mohor
Mă uit undeva cu dor
Văd nevestele de ieri
Măritate alaltăieri
Cum se uită-mpreunat
La neicuța sprâncenat
Că nu-l uită niciodat
Și nu îl uită nicicând
Că-l văd și-acuma trecând
La vale pe ulicioară
Să bage fetele-n boală
În boală cu doruri grele
Că n-ai cum să scapi de ele.

Că așa pățesc și acuma
Îi văd lui neica căciula
Și inima le tresaltă
Dacă le-o chema la poartă
Pe buze să le sărute
Niciodată să nu-l uite
Și să le salte zuvelca
Să nu-l mai uite pe neica
Că ori pe unde-ar umbla
Om ca nica n-ar afla.

NANI-NANI

Eram un buflea, copilaș de țâță
Și îmi plăcea în brațe la măicuța
Într-una sfârcul mami-l molfăiam
Apoi din brațe pe jos mă dădeam
Și fiindcă suptul nu-mi era de-ajuns
Mă tăvăleam și mă puneam pe plâns
Măicuța pe picioare, încet mă legăna
Și-n liniște, cu drag ea așa-mi cânta.

Nani-nani puiul mamii
Puiul mamii și-al cocoanii
Vino mâță
De-i dă țâță
Vino știucă
De mi-l culcă
Vino somn
De mi-l adormi
Vino pește
De mi-l crește
Vino cuce
De mi-l duce
Unde e viața mai dulce.

Am mai crescut și țâță nu mai sug
Îm place însă între dinți s-o strâng
Măicuța râde, plânge, mă lasă și tace
Mă strânge tare, cu dragoste-n brațe
Plânge și râde, cu drag mă privește
De parc-acuma, nimic nu-i lipsește
Mă leagănă-ncet, pe câte-un picior
Privește departe și-mi cântă ușor.

Nani-nani, puiul mamii
Puiul mamii și-al cocoanii
Vino mâță
De-i dă țâță
Vino știucă
De mi-l culcă
Vino somn
De mi-l adormi
Vino pește
De mi-l crește
Vino cuce
De mi-l duce
Unde e viața mai dulce.

Ce minunate aceste cuvinte
Făcute doruri ieri și azi s-alinte
S-aline doruri, zeci, sute și mii
Să le cântăm și noi la copiii
Cântăm ce ne-aducem aminte
Line, frumoase și calde cuvinte
Să le cântăm și să uităm de rău
Aceste cuvinte de la Dumnezeu.

Nani-nani, puiul mamii
Puiul mamii și-al cocoanii
Vino mâță
Să-i dai țâță
Vino știucă
De mi-l culcă
Vino somn
Să mi-l adormi
Vino pește
De mi-l crește
Vino cuce
De mi-l duce
Unde e viața mai dulce.

CRED CĂ LUNA E NEBUNĂ

Când vede daica că-i lună
Vine la guriță bună
Vine daica, vine iute
Vine ca să mă sărute
Că sărutarea-i mai dulce
Până ce luna se duce.

Îi dau câte-o sărutare
Așa ca din depărtare
Daica mă trage spre ea
Că-i place gurița mea
Mă pupă, mă strânge-n brațe
Să ne-apuce dimineața.

Cred că luna e nebună
A uitat să mai apună
Nici daica nu-i sănătoasă
N-ar mai vrea să plece-acasă.
Și eu vreau să merg să-njug
Boii și să plec la târg.

Să vând grâu și drăgănele
Să-i iau puicuții mărgele
Să vând grâu și dragavei
Să cumpăr puichii cercei
Și rochie de mireasă
Să mi-o duc cu drag acasă.

HAI MAI BINE DAICĂ...

Uite trece daica, cu capul plecat
C-a auzit daica, vorbe rele-n sat
Eu i-am spus dăicuții, s-o dea dracului
C-așa-i de când lumea Gura Satului.

Că aseară daica fuse-ncurcătură
Veni altă lele, mie să-mi dea gură
Și-mi spunea dăicuță că nu mă iubești
C-altuia mândruță tu sortită ești.

Ține minte neică, nu-i adevărat
C-o știe neicuță p-aia-ntregul sat
Că azi e cu unii, mâine e cu alții
Și fură neicuță la femei bărbații.

Astea sunt neică d-alea ce nu iubesc
Doar plăcere neică și trai bun doresc
Astea sunt neicuță păsări rare-n lume
Să dea Domnu' neică să nu aibe nume.

Hai mai bine daică, hai să ne luăm
Gura lumii daică să o astupăm
Să vorbească neică vrute și nevrute
Despre alea daică care-s parașute.

AM NEICĂ FOCUL PE VATRĂ

Măi mândruță ce mai stai
Pune mâna pe vătrai
Și scârmă cu el în foc
C-altfel nu mai ai noroc
Și găsești norocul scrum
Cenuș-aruncată-n drum.

Am neică focul pe vatră
Și Țestul pâinea așteaptă
Mai umblu-n el cu vătraiul
Să văd cum îmi este traiul
Îl întorc cu cărpătorul
Să nu frigă neică dorul.

Pune lele o buturugă
Să nu iasă pâinea crudă
Și o bucată de alună
Să iasă pâinea mai bună
Iar alături un pui fript
Să nu uiți că te-am iubit.

Îți fac neică și-o cocoace
Ca să ai pe vino-ncoace
Și-un vin roșu lângă ea
Ca s-o iubești pe daica
Și să nu mai pleci în sat
Că n-am neică de lăsat.

FIR-AR DRACU' A DRACULUI

Aoeu-oleu-olei
Fir-ar dracu' al dracului
Că mândruța mă lăsă
Îmbrăcată mireasă
M-a lăsat și a plecat
Unde dracu' a-nțărcat
M-a lăsat și s-a tot dus
Unde soarele-a apus.

Aoleu-oleu-olei
Fir-ar dracu' al dracului
Din mijlocul satului
S-a dus lelea dracului
Râde satul, plâng nuntașii
Dar cel mai tare plâng nașii
Mama râde într-o pleoapă
Că am scăpat de otreapă.

Aoleu-oleu-olei
Fir-ar dracu' al dracului
Nașa, nașu și vecine
Au zis că e de rușine
Să plec să-mi caut mireasa
S-o aduc legată-acasă
Și-am plecat să-mi caut daica
Unde-a-nțărcat dracu' iapa.

Aoleu-oleu-olei
Fir-ar dracu' al dracului.
Căutai cât căutai
Pe nebună n-o aflai
Mai bine este așa
Că era sămânță rea
Mama ei era la fel
A umblat în fel și fel
De tatăl ei ce să zic
Se dădea mare voinic
Însă – era un nimic.

MÂNDRO, ȚI-AȘ DA MĂTRĂGUNA

Foaie verde și-o alună
Mîndro ți-aș da mătrăgună
Să umbli ca o nebună
Pe-ntuneric sau pe lună.

Să răspunzi la fluierat
Când vecinii s-au culcat
Să ieșim puică din sat
La izvorul nesecat.

Să bem apă ne-ncepută
În miez de noapte tăcută
Când natura este mută
Și nimeni nu ne ascultă.

Doar izvorul șușotește
Că puicuța mă iubește
Apa tot și-o primenește
Și la urechile-mi șoptește
Că puicuța mă iubește
În miez de noapte hoțește.

EȘTI BOBOC ÎMBOBOCIT

Foaie verde mărgărit
Lele de când te-am iubit.
Ești boboc îmbobocit
Ești un boboc-bobocel
Ce-ar mușca neica din el.

Azi ești boboc, mâine floare
Să te rup la sărbătoare
Să te pun la cingătoare
Să te pun la pălărie
Să-mi fii dragă numai mie.

DRAGOSTILE CE-AM AVUT

Dragostile ce-am avut
Toate-n lume mi-au plăcut
Că aveau nume de floare
Sau nume de sărbătoare.

De o chema Florica
O iubeam de mititea
Și o s-o iubesc mereu
Că este pe placul meu.

De se numea Măria
O duceam să-i arăt via
O așezam pe răzor
Și îi povesteam de dor.

De-avea nume de Ileană
Sau de floare Sânziană
Ori, mai rar, de Aluniță
Eu le pupam pe guriță.

Crina tot nume de floare
Ce-nflorește pe răcoare
Lina, Rada, Caterina
Frumoase, bătule-ar vina.
Ana și cu Vasilica
Ioana și Paulica
Georgica și alte fete
Le-am iubit pe îndelete
Le-am iubit și le-oi iubi
Cât pe lume oi trăi
Că nu e mai mîndru-n lume
Ca iubirile pe lume.

SUS ÎN CAPUL VIILOR

Într-o zi pe înserat
La mândruța am plecat
Sus în capul viilor
În Dealul Luceștilor
Acolo stă mândruța
Pupaoar neica pe ea.

Sus în dealul viilor
Sunt răzoarele cu dor
Sunt răzoare și răzoare
Acolo dorul leac are
Sunt răzoare și poteci
Unde leac găsești.

Găsii și eu și Măria
Amândoi când păzeam via
Găsirăm leac dorului
Pe iarba răzorului
Lângă via lui Capac
Găsirăm dorului leac
Lângă via lui Talau
Mării dragostea-i iau
În viile din fișteică
Sub nucul lui Duduveică
La umbră de brebenei
Am furat dragostea ei
Sub flori de salcâmi grecești
Lângă Dealul din Lucești
La margine de Plosca
Am cunoscut dragostea.

SUS PE DEALUL LUI GHINEA

Sus pe Dealul lui Ghinea
La margine de Plosca
Aproape de pădurice
Străjuiesc două colnice.
În vârful colnicelor
În calea vânturilor
Este un ulm și un nuc
Printre frunze cântă-n cuc.

Zboară cucul și jelește
Cuculeana nu-și găsește
C-a pierdut-o-n primăvară
Când era pădurea rară.

O caută tot mai rar
Că un hoț de pădurar
Pune laț în ulm și-n nuc
Să mi-l prindă și pe cuc.

Să nu mai cânte cucu'
Să nu-nceapă aratu
Că și cucu' dacă tace
El le face și desface
Umblă și hălăduiește
Fură prin codru hoțește
În fraga mândruțelor
În poala colnicelor
Sub umbrarul ulmului
Și coroana nucului
În cântatul cucului.

SUPĂRATĂ E MĂRIA

La margine de Plosca
Este-o vie în vâlcea
Vâlcea cu apă secată
Și cu via nesăpată
Nesăpată, nelegată
Și-o Mărie supărată.

Nesăpată este via
Supărată e Măria
C-anu-trecut la păzit
Neicuța nu a venit
Și nu l-a văzut de-un an
Pe neicuț-al ei Ploscean.

La apusul soarelui
Vede-n vârful dealului
Pe neicuță-al ei cu dor
Cum coboară pe răzor
Cum neica vine agale
La puicuța lui în vale.

S-o ia și să o sărute
Șoptind vrute și nevrute
S-o ia și s-o strângă-n brațe
Până-n zori, de dimineață
Soarele să nu răsară
Măcar pân' la primăvară
Și să fie noaptea lungă
De iubit ca să le-ajungă.

PAPARUDĂ-RUDĂ

Suntem în plin miez de vară
E căldură mare-afară
Dumnezeu cred c-a uitat
Că mai sunt oameni în sat
Animale ce s-adapă
Dar nu pic-un strop de apă

Privesc toți ulițele
Apar paparudele
Țigăncușe mici, alese
Cu flori de câmp culese
Încep toate să se joace
Și cheamă ploaia încoace.

Ies femei la poarta mare
În mâini cu câte-o căldare
Fetele nemăritate
Stau de o parte mirate
Și văd cum femeile
Stropesc paparudele.

Și țin cu toate în cor
Ison paparudelor
Dumnezeiască minune
Soarele parcă apune
Se strâng nori mari ca să vadă
Paparudele grămadă
Și pe copii, cum stau droaie
Cerșind la Dumnezeu ploaie.

Paparudă-rudă
Cazi ploiță și ne udă
Peste livezi, peste vii
Peste droaie de copii
Cazi ploiță din vedriță
Umple șanțul pe uliță
Udă părul fetelor
Basmaua femeilor
Udă paparudele
Să crească recoltele
Să crească recolta mare
Că a fost ploaie cu soare
Să vezi ce-o să fie atunci
Când va ploua cu clăbuci
Iar când e cu borboroace
Vine apa mare-ncoace
Și-atunci paparudele
Își iau catrafusele
Și pleacă pe drum cu ele.

LA CÂMP STĂM O SĂPTĂMÂNĂ

Frunză cu țepi ca de rug
Nu știu cum să fac s-ajung
Să ajung boii să-i înjug
Și să plec și eu la câmp
Ori să stau cu nevasta
Că mă vrea sărăcuța.

Vorbesc cu ea cât vorbesc
Dar tot la grâu mă gândesc
Că trebuie secerat
Și cărat la treierat
La batoza lui Gligor
Sus în Drumul Vacilor.

Plec din casă, nu mai pot
Încarc căruța cu tot
Pun coviltirul pe ea
Sub coviltir, nevasta
Lângă ea așez copiii
Coasa și secerilii.

În șușleț pun pirostii
Și lucruri pentru copii
Și-i sperii cu Șușlețoaia
Să nu stea-n șușleț că-i ia
Că îi ia și îi tot duce
De nimeni nu-i mai ajunge.

Azorel aleargă tare
Are bucurie mare
Fuge-napoi și iar vine
După căruță se ține
Îi strig să se potolească
Pe copii să nu-i trezească

La câmp stăm o săptămână
Așa-i socoteala bună
Secerăm și adunăm
Grâul snopi îl așezăm
Iar seara sub pirostii
Facem foc cu pailii.

Facem la snopi legături
I-așezăm cu grijă-n stoguri
Și când e vremea mai bună
Când noaptea-i plină de lună
Încărcăm, plecăm cu zor
Tocma-n Drumul Vacilor.

La batoza lui Gligor
Lumea descarcă de zor
Bagă snopii, iese grâul
Curge-n căruțe ca râul
Și când se-ncarcă destul
Duce grâul în pătul.

Că asta-i agoniseala
Până vine din nou vara
Pentru pâine și cocoace
Fiecăruia ce-i place
Clătite sau cozonac
Să faci la copii pe plac.

MĂI NEICUȚĂ DANIELE

Măi neicuță Daniele
De ce faci atâtea rele
Și lași pe mândrele tele
S-arunce din ochi mărgele.

Colindași neicuță țara
Ca și cucu primăvara
Din sat în sat ai umblat
De nimeni nu te-ai legat.

Puică merg pe unde-apuc
Coling țara ca un cuc
Puică pe unde merg eu
Găsesc cuibul gol mereu.

Vino neică-n sat la tine
C-ai să dai neică de mine
Cuibul la a ta puicuță
Este cald mereu neicuță.

Și mai dă-l naibii de cuc
Să zboare din nuc în nuc
Tu vino neicuță-ncoa
Că te-așteaptă puicuța.

BUGEACUL CA LA PLOSCA

Foaie verde - și-o lalea
Așa se juca – cândva
Pe la noi – pe la Plosca
Una-două – la dreapta
Și-alte două – la stânga
Pe urmă – Ion striga
Și nea Ghiță – fluiera
De se speria – lumea.

Hi Bugeacu-n-două părți
Întoarceți-vă băieți
Luați-o apoi așa
La stânga și la dreapta
Uite-uite-uite-așa
La stânga și la dreapta
Hai acuma la dreapta
Și s-o ținem tot așa.

De opt ori – la-la-la-la-la-la-la-la

Hai fetelor – hai și voi
Intrați în joc lângă noi
Și alegeți – fiecare
Flăcăi – de însurătoare
Și jucați - pân' la chindie
Chiar și pân' – la cununie
Strigați cât – vă ține gura
Că frumoasă-i – strigătura

Hi-i-hi-i.

Hii Bugeacu-n două părți
Fluierați pe sub mustăți
Și chiuiți măi flăcăi
Să se-audă peste văi
Că-i treaba flăcăului
C-an pasul bugeacului
Să sărute fetele
S-aleagă miresele
Haide, haide - ține-o așa
Și pe urmă la dreapta
Până când s-o termina.

La-la-la-la-la-la-la-la.

VREAU, NU VREAU, SUNT PĂCĂLIT

Femeia care bârfește
Că puicuța mă iubește
Știe dragostea ce este

Că dragostea de n-ar știi
Și că puica m-ar iubi
Să bârfească nu ar știi.

E cu ochii după rele
După dragostele mele
Ar gusta și ea din ele.

Face, drege și desface
Un pic de bărbat să scape
Și pe mine să mă-nşface.

Iar eu mă las păcălit
C-așa e-n lume sortit
De femei să fii iubit.

De femei și de mândra
Femeie va fi și ea
Și-i va place dragostea.

ÎN VALE LA STEJĂREL

În vale la Stejărel
Stă neicuța singurel
Pică ghindele pe el
Și scoate ofuri din el.

Pică frunza, se rărește
Neicuț-al meu ațipește
Și sub raza soarelui
Visează pe mândra lui.

O visează cum aleargă
Și cum sare peste iarbă
S-ajungă la Stejărel
Că neic-așteaptă sub el.

Dar umbra stejarului
E locul amarului
Când neicuța se trezește
Pe mândruța n-o zărește

Și știe c-a fost un vis
Frumos ca în paradis
Știe că nu e cu el
Mândruța sub Stejărel.

Și știe că niciodată
Pe mândra n-o s-o mai vadă
Nici acum și niciodată
Că mândra e măritată.

LA PLOSCA LA TÂRG

La Plosca la primărie
Este mare veselie
Că-n Târgu' de lângă gară
Vin oamenii și vin iară.

Umbli prin târg ca prin bâlci
Când pe colo, când pe-aici
Te oprești la mititei
Nu poți să te lași de ei.

Lângă mici e multă bere
Oamenii beau cu plăcere
Mai beau și o țuiculiță
Și mai schimb-o vorbuliță.

Oameni buni veniți aici
C-aici sunt cei mai buni mici
Și berea e cea mai rece
Oricine-i cu bani petrece.

Vin oamenii de prin sate
Mai de-aproape, mai departe
Să vândă, să se distreze
Să cumpere, să viseze.

Să viseze și să uite
De necazurile multe
Să își înece amarul
Bând tăria cu paharul.

DAICĂ TU EȘTI FATĂ BUNĂ

Daică tu ești fată bună
Și pe soare și pe lună
Dimineața pe răcoare
Mai târziu, pe înserare
Că, lele, când eu te chem
Inima ta este ghem
Și o iei pe potecuță
Să vii la mine dăicuță.

Așa este neiculiță
Că vin la a ta guriță
Că fluieri și sperii satul
Să mă vadă cum sar gardul
Și o iau pe potecea
Ce-o știe inima mea
Să ne-ntâlnim amândoi
Că-i bună dragostea-n doi.

Vii daică și mă săruți
De necazuri să mai uiți
Și mă strângi, mă strângi în brațe
Să uiți ce zic ale țațe
Țața Veta, țața Lina
Și altele bătă-le vina
Te urmăresc pas cu pas
Numai să-ți facă necaz.

Neiculiță vorba lor
Îmi provoacă prea mult dor
Că vorba și gura spartă
Vrea neică să ne despartă
Dar cât o fi viața mea
Neică lângă tine-aș vrea
S-o petrecem amândoi
Cu copiii lângă noi.

VINO MÂNDRO LÂNGĂ MINE

Hai la joc mândro la joc
Lângă mine s-ai noroc
Să nu mai stai lângă altul
Că te bârfește tot satul.

Că știe mândro lumea
Că tu ești aleasa mea
Știe mândro neamul meu
Că eu sunt alesul tău.

Vino mândro lângă mine
Ca să nu fim de rușine
Să jucăm jocu-amândoi
Cum se joacă pe la noi.

Să se uite lumea toată
Cum învârtim jocu-roată
Și dușmanii să se uite
Cum jucăm jocu' de iute.

Să se mire neamul meu
Mândruliță și al tău
Că ne iubim cu mult foc
Și ne stă bine în joc.

DAC-AR FI LUMEA CA LUMEA

Dac-ar fi lumea ca lumea
Nu m-ar mai ști nimenea
Nu m-ar mai ști nimenea
Când sar gardul la mândra.

Dar lumea nu e ca lumea
Dar lumea nu e ca lumea
Și mă vede când sar gardul
Și mă spune la tot satul.

De vină-s vecinele
Că aruncă vorbele
Vorbele înveninate
Că s-aud în șapte sate.

Și-așa se duc vorbele
Și mai bune şi mai rele
Vai de păcatele mele
Nu știu cum să scap de ele.

Să mă lase lumea-n pace
S-o chem pe mândra încoace
Să scap de vorbele rele
Să-mi iubesc mândrele mele.

DOAMNE NU-S FRUMOS DELOC

Doamne nu-s frumos deloc
Dar la femei pic cu tronc
Eu nu vreau și nici nu-mi vine
Să mă iubească oricine
Că eu nu pot să iubesc
Orice în cale doresc.

Zică lumea orișice
Eu nu pot iubi orice
Și poate să mă dorească
Toată tagma femeiască
Una dacă-mi place mie
O aleg dintre o mie.

MÂNDRUȚO M-AM SĂTURAT

Mândruțo m-am săturat
Să umblu noaptea prin sat
Dup-un pic de sărutat

Să bat la portița ta
Să răspundă maică-ta
Și să mă râdă lumea.

Măi neicuță, neiculiță
Știu că bați pe la portiță
Și că iese a mea măicuță

Eu vreau neicuță să ies
Că inima îmi dă ghes
Însă n-am voie să ies.

Nu mă lasa măicuța
Măi neicuță, nici taica
Ca să ies în calea ta.

Insistă neică insistă
Că vreau să ies la portiță
Să-ți dau neicuță guriță.

Eu mândruțo nu mă las
Moară lumea de necaz
Eu de tine nu mă las.

Și de-o ieși a ta măicuță
Să iasă și-al tău tăicuță
Eu tot mai bat la portiță.

Știi ceva neicuț-al meu
Nu știu măi mândruță.

Cred că am să ies și eu
Seara la portiță.

Cred c-așa este mai bine
Să fii mândruță cu mine
Să fim mândro împreună
Și să ne punem cunună.

PUIȘOR DIN TELEORMAN

Foaie verde de-un lipan
Puișor din Teleorman
Nu te-am mai văzut de-un an.

Mîndro din Corabia
Dac-aveai a mă vedea
Veneai repede încoa, măi
Că n-ai mai venit de-un an
Pe drumul din Teleorman.

Neicuță dacă puteam
La tine mereu veneam
La tine mereu veneam
Dar drumurile sunt grele
Ca și dorurile mele.

Daică atunci e mai bine
Ca să vin eu pe la tine
Ca să vin eu pe la tine
Să te fac mândro mireasă
Și să te aduc acasă.

Și să trăim amândoi
Ca la voi, ca pe la noi
Bine neică să trăim
Și mereu să ne iubim.

NEICUȚĂ GROPIȚĂ-N BARBĂ

Neicuță gropiță-n barbă
Toată lumea mă întreabă
De ce-ți sunt neicuță dragă.

Mândro lumea mai glumește
Una și alta vorbește
Cred că altul te iubește.

Gura ta îmi zice glume
Ochii tăi alta îmi spune
Neic-al meu cu mândru nume.

Gura lumii e bogată
Mai greșește câteodată
Măi mândruțo, mândră fată

Așa am glumit și eu
Și-acuma-mi pare rău
Că e trist sufletul tău.

Să nu-ți mai pară neicuță
Că știu că îți sunt drăguță
Așa este mândruliță.

Că tu știi că te iubesc
Și pe alta nu doresc
Cât pe lume mai trăiesc.

NEICUȚĂ DE LA GHIMPAȚI

Neicuță de la Ghimpați
De ce la poarta mea bați
Să te-audă ai mai frați
Să te-audă ai mei frați.

Mândruță boboc de floare
Bat că inima mă doare
Și umblu pe ulicioare
Cu gândul la tine floare.

Poa' s-audă frații tăi
Să mă latre câinii răi
Să iasă părinții tăi
Eu n-o să mă cert cu ei.

Neicuță nu te certa
Că nici maica nici taica
Nu sunt împotriva ta
Să vii la portița mea.
Iar pe frații mei neicuță
Când te-apropii de uliță
Îi trimit la a lor mândruțe
Și poți veni la portiță.

O să vin mândruțo
O să vin mereu.

Bine faci neicuță
Chiar dacă ți-e greu.

Eu o să te-aștept
La portița mea.

O să vin mândruțo
Mândrulița mea.

Hai mândro să ne luăm, neiculiță neică.
Gura lumii s-astupăm, neiculiță neică
Și tot satul să se mire, neiculiță neică
De mireasă și de mire, neiculiță neică.

MĂ DUSEI ÎN PĂDURICE

Mă dusei în pădurice
Luai pușca cu alice
Ca să trag în păsărele
Să uit dorurile mele
Să uit dorurile mele
Pe cin' m-a lăsat cu ele.

C-avusei Doamne, mândruțe
Umpleam cu ele căruțe
Însă gura lumii rele
Mă puse rău-rău cu ele
Și uite-așa câte una
Le pierdui la toate urma.

Și-acum flăcău ne-nsurat
Colind Doamne sat cu sat
Și pădure cu pădure
Ca să dau de mândre bune
Buze dulci și subțirele
Pupale-ar neica pe ele.

Cu pușca-n zadar ochesc
Că nimic nu nimeresc
Sufletu-mi umblă aiurea
Aleargă toată pădurea
Vine-napoi supărat
Că mândrele m-au lăsat.

MÂNDRULIȚĂ, MAMA MEA

Mândruliță, mama mea
Noră în casă te-ar vrea.

Făi neiculiță pe vrere
Și mă ia-n casă muiere.

Te iau lele de nevastă
Să te-aduc la casa noastră
Casa de la maica mea
Că așa i-a fost vrerea.

Atunci soacră bună este
Cum nu e nici în poveste.

Așa este mândra mea
Asta este mama mea.

Dar și taica e la fel
Îți dă sufletul din el
Se bucură pentru mine
C-o să mă însor cu tine.

Bună soacră și bun socru
În cale-mi ieși norocu.

Bun socru și bună soacră
Norocu-i de partea noastră
Noi lele să ne-avem bine
Tu cu mine, eu cu tine.

MÂNDRUȚA ESTE CUM ESTE

Mândruța este cum este
Ca o zână din poveste.

Și neica e băiat bun
Că-i frumos și suflet bun
E frumos și arătos
Și cu mine drăgăstos.

Zice lumea vorbă rea
Despre mândrulița mea
Zice lumea rele-bune
Mândra mea-i una pe lume.

Eu neicuță nici n-ascult
Te voi iubi tot mai mult
Și vreau să te-aud cântând
Cât oi trăi pe pământ.

Eu neicuță nici n-ascult
Te voi iubi tot mai mult
Și vreau să te-aud cântând
Cât voi trăi pe pământ.

LA O MARGINE DE DRUM

La o margine de drum
Stă singur un moș bătrân
Privește la fiecare
Lângă el c-o lumânare.

Zic bună ziua bătrâne
De ce plângi, ce e cu tine
De ce stai cu mâna-ntinsă
Și cu lumânarea-aprinsă.

Flăcăuașule flăcău
Am ajuns la mare greu
Toți cei mari ne jecmănesc
De noi nu se îngrijesc
Pensie nu am deloc
În casă nu am de foc
Și niciun pic de mâncare
Doar un muc de lumânare.

Ce să fac eu moșulică
Că țara tot în jos pică
Pică ea, picăm și noi
Și-o să fie vai de noi.

Ascultă flăcăul meu
Pentru țară a mai fost greu
Însă azi ca niciodată
Că prea au făcut-o lată
Și nu știu de-o mai fi bine
Pentru bătrânei ca mine
Din păcate măi nepoate
Răul mare pe voi cade.

UNDE-O FI MÂNDRA PLECATĂ

Foaie verde foaie lată
Unde-o fi mândra plecată
Că n-a mai ieșit la poartă
Seara când bat eu la poartă
Ies doar câinii care latră.

Iese maica mândrii mele
Și îmi spune vorbe rele
Că mândra s-a măritat
Cu-n băiat din alt sat
Și de-aseară au plecat.

Aud și nu-mi vine-a crede
Că pe mândra n-oi mai vede
Că mândra e măritată
Și sunt cu buza umflată.

Și sunt un om singurel
Fără mândra lângă el
Și râde toată lumea
Că m-a lăsat mândruța
Vai de inimioara mea
N-o să-i mai sărut gura.

CINE ZICE ĂLA ESTE

Vorbesc băieții de rău
Că umblu noaptea mereu
La fete și la neveste
Cine zice ăla este.

Că sar gardul la vecine
Că mă țin cu nu știu cine
Care au pe vino-ncoace
Cine zice ăla face.

Că merg seara pe uliță
Și fluier pe la portițe
Pe la porți, pe la ferestre
Cine zice ăla este.

Zice lumea că mă-nsor
Că duc mândrii prea mult dor
S-o duc la mine-n pridvor
Eu sunt, că eu mor de dor.

LELE DE LA LIXĂNDRIE

Lele de la Lixăndrie
Aș vrea să-ți pun lele
Flori albe de iasomie
În coadele tele.

Să se mire fetele
Lelișoară lele
Că ești ca și florile
Măi leliță lele.

Să-ți iau la urechi cercei
Lelișoară lele
Să vii la horă cu ei
Măi leliță lele.

Să-ți pun și salbă la gât
Lelișoara mea
Să mă lași să te sărut
Măi lelița mea.

Să se mire lumea toată
Lelișoară lele
De dragostea mea curată
Măi lelițo lele.

Și să vadă lelițo bine
Lelișoara mea
Că tu mă iubești pe mine
Măi lelița mea.

ȘI MAI MULT MI-E DRAG

Of, cum trece an de an
Și mai mult mi-e drag
De jocul din Teleorman
La mândruțe-n prag.

C-așa era obiceiul
Când mândruța era fată
Să cânte seara cimpoiul
Și să joci la poartă.

Să se scoale toți vecinii
Și să vină-n joc
Eu să cânt din fluieraș
C-am dat de noroc.

Cântă vreo fată din gură
La-la-la-la-la-la-la-la
Și câinii pe bătătură
Încep a lătra.

S-o iau pe mândruța
S-o iau de mijloc
Să o-nvârt în horă
Să o-nvârt cu foc.

Că mândruța-tinerea
Și-i place s-o iau
Că îi place dragostea
La altul n-o dau.

M-AJUNG BLESTEMELE GRELE

Of, of, of, leliță lele
Of-of, leliță lele
M-ajung blestemele grele
De-alea bune, de-ale rele
De la tine fată, lele.

Of-of,
Nu-s de la mine neicuță
Sunt de la altă mândruță
C-ai fost neică pui de lele
Umbrai cu mândrele tele
Știa tot satul de ele.

Of-of,
Astea toate au trecut
Că de când te-am cunoscut
M-am schimbat leliță lele
Și nu mai sunt pui de lele
M-am lăsat lele de rele.

Tu mi-ești singura drăguță
Mândruța neichii mândruță
Și tu știi mândruțo bine
Că te am numai pe tine
Eu pe tine, tu pe mine.

NEICUȚĂ DIN COPACIU

Neicță din Copaciu
Aș veni la tine-acu'
Dar nu mă lasă măicuța
Și-nchide seara portița.

Că măicuța nu-nțelege
Că pe tine te-oi alege
Chiar de stă și mă păzește
Dragostea nu mi-o oprește.

Nu-nțelege măicuța
După ea se ia taica
Că sunt neică tinerea
Și îmi place dragostea.

CÂND AM PLECAT LA ARMATĂ

Când am plecat la armată
Mi-am lăsat puicuța fată
Și pe maica supărată
Mi-am lăsat puicuța fată
Și mi-a promis nu o dată
Că m-așteaptă din armată.

Puica îmi scria scrisori
Pe zi de câteva ori
Se mira și comandantul
Ce puică are soldatul
Se mira și căpitanul
Ce puică are răcanul.

Într-o zi nu mai mi-a scris
N-a avut nimic de zis
Se bucura comandantul
C-a lăsat puica soldatul
Se bucura căpitanul
C-a lăsat puica răcanul.

M-am liberat din armată
Maica era supărată
Și când am ajuns acasă
Puica mea era mireasă
Maica era supărată
Și puicuța măritată
Of, lele, of.

SĂ NU TE UIȚI LA URÂT

Lele cu salbă la gât
Să nu te uiți la urât
Că urâtul ar vrea lele
Să ia din salbele tele.

Să știu c-o să mor de foc
Pe urât nu-l vreau deloc
Știu și eu că urâtul
Îți mănâncă sufletul.

Și chiar de-ar fi băiat bun
Pentru mine nu-i destul
Așa că să am folos
Mă uit la omul frumos.

Că frumosul de-i ești dragă
Mai îți cumpără o salbă
Și te iubește cu foc
De zici c-ai dat de noroc.

O fi lele cum zici tu
Că nu-ți place urâtu'
Și că frumosul iubește
De zici că se prăpădește.

Ești tânără fă leliță
Și-ți place să dai guriță
Să-ți înmulțești lele salba
Pe băieţi să-i duci cu vorba.

Neică nu am ce să fac
Că toți băieții mă plac
Că-mi pun și salbe la gât
Că-i frumos sau că-i urât.

Că-mi place neicuță salba
Pentru ea îi duc cu vorba
Și fii sigur neiculiță
Că doar ție-ți dau guriță.

FIR-AI TU SĂ FII DE LELE

Lele, lelișoară, lele
Fir-ai tu să fii de lele
Că ți-am pus la gât mărgele
Ca să te mândrești cu ele
Tu să-mi dai buzele tele.

Lele, lelișoară, lele
Dar tu ce făcuți măi lele
Când te văzuși cu mărgele
Ieși-și la șosea cu ele
Pentru alt flăcău măi lele.

Lele, lelișoară, lele
Ți-am luat la gât mărgele
Și-ai plecat în sat cu ele
Și-acum te văd fără ele
Cine ți le-a luat, lele.

BALADA LUI MĂRIN TROSNEAȚĂ

Oooof,
De când pământu-i pământ
De când bate vântul vânt
Omu-și petrece gemând,
Clipele lui sau cântând.

Oooof,
Foaie verde viorea
Așa făcu și taica
Când fugi de vreme rea
Vara, toamna și iarna.

Fugi taica și bătrânii
Cu ei fugiră vecinii
Se-ascunseră-n Valea Mare
Crezând de rău c-au scăpare.

Oooof,
Bătea vântul, bătea tare
Intra frigul prin spinare
Priveau cu jale în zare
Poate le-aduc de mâncare.

Venea cineva din sat
Venea cu capul plecat
Cu mămăliga în poală
Și cu ceapa subsuoară.

Și-ntrebau repede-atunci
Spune, ce vești ne aduci
Dacă mai aveau scăpare
Toți, de colectivizare.

Spune pe cine-a mai prins
Și cine s-a mai înscris
Spune cine-a mai scăpat
Spune ce mai e prin sat.

Îl prinsei de dimineață
Pe neica Mărin Trosneață
Că-l pârî un nesătul
Că se ascunde în pătul.

Și vreo zece bătăuși
Cu furci în mâini și țăruși
Printre drugi tot înțepară
De țâșnea sângele-afară.

L-au zvârlit pe bătătură
Cu sânge ieșind pe gură
Cu apă îl înviorară
Și-l obligă de semnă
Ca pe-un leș îl aruncară
Pe bătătură afară
Îl bătură și-l bătură
De-i țâșnea sânge pe gură.

Apoi pe el aruncară
Apă și îl învioară
Și-i puse deștiul pe foi
Deștiul rănit în război.

Și zace rău nea Mărin
Sufletul lui e un chin
Că-i ia boii și cu jugul
Rarița, vaca și plugul.

Îi ia pământ, îi ia vie
Bate vântu-a sărăcie
Îi rămâne doar oftatul
Geamătele sau cântatul.

Ooooof,
Foaie verde ca secara
Trece vara, trece toamna
Din sat tot veste rea mare
Despre colectivizare.

Foaie verde foi de mei
Scapă-ne Doamne de ei
Scapă-ne Doamne de ei
Ca să ieșim din bordei.

Că barba ne-a crescut mare
Demult n-avem de mâncare
Ne uităm unul la altul
Și toți arătăm ca dracul.

Auzeau cum cântă cucul
Vedeau aburind pământuș
Cu toții s-au sfătuit
Și către sat au pornit.

Noaptea, cu capul plecat
Intrau pe furiș în sat
Dimineața au fost prinși
Și în Colectiv înscriși.



Au pierdut boi și pământ
Le-a rămas ploaie și vânt
Gemetele și oftatul
Plânsetele și cântatul.

Oooof,
Foaie verde viorea
Așa-i pe lume viața
Când mai bună, când mai rea
Cu ce ne-o mai rămânea.

MAI ȚII MINTE, MĂRIOARĂ

Mai ții minte, Mărioară
Erai mititică
Și-ți ziceam dragă Mărie
Să-mi fii ibovnică.

Tu-mi spuneai Măria mea
Așteaptă neicuță
Acum sunt prea mititea
Nu-ți pot fi drăguță.

Îți jur neicuța-al meu
Nu te supăra
Uite neică zic și zău
Că voi fi a ta.

Să mai treacă un an doi
Neică, neiculiță.
Și vom fi neic-amândoi
Ibovnici pe viață.

DE M-AȘ PRINDE MÂNDRO-N JOC

De m-aș prinde mândro-n joc
Ți-aș face și ție loc
Să te joc mândruța mea
La stânga și la dreapta.

Și să conducem noi jocul
Poate ne-am găsi norocul
Să mă vadă lele lumea
Ce bine joc cu lelea.

Să ne vadă și măicuța
Ca să-i spună lui tăicuța
Ce bine ne potrivim
Și la joc ne nimerim.

Ce bine ți-ar sta mireasă
Și să vii la mine-acasă
Și să te vadă maica
Maica mea și cu taica
Să ne primească cu bine
Să fiu fericit cu tine.
Uite-uite-așa.

ȘTIE VIA ȘTIE, ȘTIE

Ooof, leliță, of
Știe via știe, știe
Cât m-ai iubit măi Mărie
Știe lele și răzorul
Cât de mult mi-alinai dorul.

Ooof, neicuță, of
Știu neiculiță că știe
Și prepeleacul din vie
Știu neicuță știu că știe
Și covercile din vie.

Ooof, neicuță, of
Știe neică și răzorul
Că și tu mi-alinai dorul
Știu neică potecile
Că-mi trăgeai codițele

Ooof, leliță, of
Te apucam de codiță
Îți ziceam să-mi dai guriță
Tu-mi spuneai că ești prea mică
Și de gură ți-este frică.

Ooof, leliță, of
Trecură leliță anii
Nu ne mai ceartă pândarii
Acum-mi dai mereu gura
Că ești la căsuța mea.

Te-am făcut lele mireasă
Ca pe o mândră crăiasă
Dar tot mai mergem prin vii
Unde ne-am iubit întâi.

OF, CE URÂT AM VISAT

Of, ce urât am visat
Că mândra s-a măritat
Și pe mine m-a lăsat
De râs întregului sat.

Mă trezii spre dimineață
Cu șiroaiele pe față
Nici nu mă dezmeticii
Și pe uliță pornii

Pe uliță la mândra
Lumea încă mai dormea
Doar o babă în ciomag
Se trezise și sta-n prag.

Tușă îți zic sărut-mâna
Inima să-ți fie bună
Ce naiba te-a apucat
De umblai năuc prin sat.

Tușă urât am visat
Că mândra s-a măritat
Și-am venit fuga fuguța
Ca să vorbesc cu mândruța.

Liniștește-te băiete
Că mai sunt și alte fete
Și-apoi nu-i adevărat
Că mândra s-a măritat.

Și știe toată lumea
Că mândra va fi a ta
Și că vrei s-o faci mireasă
Amândoi să faceți casă.

AOLEU, MĂTUȘĂ FLOARE

Aoleu, mătuță Floare
Ia să-mi faci tu o licoare
Ca să scap de supărare

Să-mi faci mătușică lele
Ce știi din ierburile tele
Ca să scap de doruri grele.

Să-mi pui mătușă pelin
Și un pic de rozmarin
Poate așa scap de chin

Să pui și nițel mohor
Cu frunze de alior
Poate așa scap de dor.

S-amesteci și flori de soc
Cu floare de siminoc
Poate așa scap de foc.

Să pui tuță și-vrămeasă
S-o fac pe mândra mireasă
Și s-o duc la mine-acasă.

Așa și eu și mândra
Rămânem cu dragostea
Și-o pomenim pe tușa.

URSITOAREA MI-A URSIT

Ursitoarea mi-a ursit
Să fiu bună de iubit
Dar neica m-a părăsit
De ce m-o fi părăsit.

De frumoasă sunt frumoasă
Zestre multă am în casă
Părinții au bogății
Oi și alte avuții.

De ce mă lăsași neicuță
Și ești cu altă mândruță
Vino neicuță-napoi
Că va fi bine de noi.

De auzi de rău, de bine
Zestrea este pentru mine
Și oricât aș fi greșit
Eu știu că tu-mi ești ursit.

DE LA PLOSCA LA NANOV

De la Plosca la Nanov
Scot la fiecare pas un of.
Din Plosca la Lixăndrie
Scot ofuri peste o mie.

Of, of și iar of, of.
După tine lele – of.
Nu știu încotro s-o iau
De tine lele să dau.

Și-am pornit din sat în sat
Cu oftat după oftat
Și-ajunsei la Păr-Rotund
Tot cu tine lele-n gând.

Și-ntâlnii o vrăjitoare
Că-mi zice ca ursitoare
Du-te băiete-napoi
Lasă dealuri, lasă văi.

Du-te la Plosca băiete
Că acolo găsești fete
Găsești și pe ursita ta
Unde-i mai mare hora.

NU ȘTIU LELE, NU ȘTIU ZĂU

Nu știu lele, nu știu zău
Ce mă fac cu dorul tău
Că zău lele-lelișoară
Se piti la inimioară.

Nu știu lele, zău nu știu
Cum să scap de dor pustiu
Și nu știu cum lelișoară
Să-l alung din inimioară.

Să-l alung cât mai departe
Altul de el s-aibe parte
Să-l alung depărtișor
Că e dor pustiitor.

Îl alung și el se-ntoarce
Sufletului nu-i dă pace
Îl alung și el se-ascunde
Tot la inimă pătrunde.

Și-mi șoptește la ureche
C-o să ne facem pereche
Eu cu tine, el cu noi
Să fim lele amândoi.

MĂ ROG DOAMNE, MĂ ROG ȚIE

Cânta ieri Dolănescu
Cânta ieri Dolănescu
Că lui i-a cântat Cucu'
Cucu' și cu Granguru'

Mă rog Doamne, mă rog Ție
Mă rog Doamne, mă rog Ție
Mă rog să îmi cânte acu'
Nu cucu', ci granguru'.

Că îmi iubesc nevasta
Și-alții umblă după ea
Și din suflet îmi doresc
Lângă ea să-mbătrânesc.

Te rog Doamne fă ce-oi face
Toți "ăia" s-o lase-n pace
Iar mie iubitele
Să nu îmi vrea relele
Că nevasta mea e una
Cu ea eu mi-am pus cununa
Și foarte mult îmi doresc
Lângă ea să-mbătrânesc.

TRECE NEICULIȚA TRECE

Ieșii aseară la poartă
Să văd neica de dă roată
Și-i văzui pe neica-ndată
Venea cu vadra de toartă
Venea-ncet de la fântână
Cu apă rece și bună.

Trece neiculița trece
Cu apă bună și rece
Pe la mine pe la poartă
Ținând vedrița de toartă.

Măi neicuță-neiculiță
Oprește-te la portiță
Să-mi dai apă din vedriță
Eu să-ți dau dulce guriță
Că babele bârfitoare
Zic că e vindecătoare

Trece neiculița trece
Cu apă bună și rece
Pe la mine pe la poartă
Ținând vedrița de toartă.

Au dreptate mândra mea
Că apa din vadra mea
E ca și gurița ta
Vindecă și dragostea
Dragostea și oful mare
Că este vindecătoare.

Trece neiculiță trece
Cu apă bună și rece
Pe la mine pe la poartă
Ținând vedrița de toartă.

AȘA MI-A FOST MIE DAT

Așa mi-a fost mie dat
Să-mi iau nevastă din sat
Să nu spună oarecine
C-am luat pe orișicine
Să nu zică niciodată
Că nu am luat-o fată.

Și dacă cumva greșesc
Urât de tot o pățesc
Părinții și frații ei
Nașii mari și năşărăi
Fug pe dealuri și pe văi.
Să mă prindă să mă bată
Că am zis că n-a fost fată
Dar eu n-o iau niciodată.

Așa mi-a fost mie dat
Să iau fată din alt sat
Și nimenea să nu zică
Că am luat-o prea mică.
Și pot striga-n gura mare
C-am luat-o fată mare.

C-așa-i fata fără minte
Nu poa' să fie cuminte
Și degeaba strig eu tare
Că am luat fată mare
Că ceilalți băieți rânjesc
Și știu că eu mai glumesc.
Ei știu sigur că greșesc
Că și ei se păcălesc.

LA TÂRGUL DIN MAVRODIN

La Târgul din Mavrodin
Se bea bere și cu vin
Oamenii beau se tocmesc
Și cu greu se hotărăsc
Ca să cumpere ceva
De-i ține teșchereaua.

Unii vin și alții pleacă
Cu punga plină sau seacă
Unii pleacă fără bani
Alții plâng că sunt sărmani.

Vin oamenii de prin sate
De departe sau de aproape
Vin cu porci și cu oi multe
Și cu vitele, cornute
Pe cumpărători s-asculte
Poate dau parale multe.

Unii vin și alții pleacă
Cu punga plină sau seacă
Unii pleacă fără bani
Alții plâng că sunt sărmani.

Unii beau și chefuiesc
La parale cheltuiesc
Alții printre gard privesc
Oftează și-nghit în sec.
Unii cumpără, dau banii
Și uită de ăi sărmani.

Unii vin și alții pleacă
Cu punga plină sau seacă
Unii pleacă fără bani
Alții plâng că sunt sărmani.

CÂND ERAM TÂNĂR ODATĂ

Când eram tânăr odată
Și mândruța fată
O găseam seara la poartă
Foarte supărată.
Ce ai măi mândruțo fată
De ești îmbufnată
Mă lăsași nesărutată.
D-aia-s supărată.

Lasă mândro supărarea
Lasă supărarea
Și primește sărutarea
Mândro, sărutarea.
Și dacă ți-o mai fi dor
De ți-o mai fi dor
Să vii la mine-n pridvor
La mine-n pridvor
Gurița ta va trăi
Fără supărare
Câtă viață om trăi
Într-o sărutare.

DACĂ LUMEA...

Dacă omul n-ar vorbi
Ura poate ar pieri
Dacă lumea n-ar mai zice
Aș fi și eu mai ferice.
Dacă lumea ar tăcea
N-ar suferi inima.

Dacă lumea n-ar mai fi
Eu pe cine aș iubi.
Eu pe cine aș urî.
Și pe cine-aș mai bârfi.
Că așa bună sau rea
Fac Doamne parte din ea.

Lumea de-i bună sau rea
Este Doamne lumea mea
Că așa de rea sau bună
Trăim Doamne împreună
Înjur o parte din ea
S-aibe cine mă-njura.

Zice lumea că-s nebun
Chiar de sunt rău sau sunt bun.
Și dacă prea mult iubesc
Zice că întineresc.
Zică lumea ce o vrea
Eu iubesc cât voi putea.

Îmbătrânește lumea
Dar și eu pe lângă ea
Lângă ea îmbătrânesc
Și nu mai pot să iubesc.
Se duce lumea, se duce
Dar și mie-mi pune cruce.

ÎMI ȘOPTI VARA UN NUC

Îmi șopti vara un nuc
Că dacă vreau să apuc
S-o iau pe Măria

Să nu mai stau
Să n-adăstez
Și chiar să-mi las și glia.

Că dacă nu, pățesc și eu
Așa cum ai pățit
Și o pierd pe Măria.

Așa că las, gând bun și rău
Și ce vreau eu
Să fie-al meu
Eu o vreau pe Măria.

DĂ-MI DOAMNE ZIUA DE MÂINE

Dă-mi Doamne ziua de mâine
Poate-o fi un pic mai bine
Că azi nu mi-a mers deloc
Pierdui dramul de noroc
Pierdui dramul de noroc
M-a lăsat mândra cu foc.

Pierdui Doamne pe mândra
Luă pe altcineva
Răscolii toată Plosca
Poate dau Doamne de ea
Toată Plosca-o răscolii
Dar pe mândra n-o găsii.

Și poate ziua de mâine
Mi-aduce și mie bine
Să găsesc o altă fată
Frumoasă, nemăritată
Să o duc la casa mea
Să mă-nsor Doamne cu ea.

S-APUCĂ NAIBA SĂ-MI SPUNĂ

S-apucă naiba să-mi spună
Să las soarele s-apună
Să plec după gură bună.

Lăsai soarele s-apună
Plecai după gură bună
Uitându-mă după lună.

Că mă duc și m-aș tot duce
Mereu după gură dulce
Gura mea să o apuce.

Cică graba strică treaba
Și umblai prin sat degeaba
Niciuna nu-și lasă treaba.

Of, ce friptă mi-este gura
Ce supărată e luna
Și naiba râde într-una
Că nu mi-a dat mândra gura
Și naiba râde de mine
Că sunt singurel pe lume.

MĂRIȚĂ, PLOSCEANCA MEA

Măriță, plosceanca mea
Măi Măriță, măi.
Măriță, plosceanca mea
I-auzi băi.
Când lumea te lăuda
Măi Măriță, măi
Păi ție nici nu-ți păsa
De mine Măriță.

Erai lele fată-aleasă
Măi Măriță, măi
A naibilor de frumoasă
Măi Măriță, măi
I-auzi băi
Nici nu te uitai la mine
Măi Măriță, măi.
Ziceai că nu sunt de tine
Măi Măriță, măi
I-auzi băi.

Și acum ești tot frumoasă
Mărioara mea
De mulți ani la mine-acasă
Măi Mărița mea
Așa-i băi.

SUS, DEASUPRA CAPULUI

Sus deasupra capului
Aud glasul cucului
Aud glasul cucului
Și simt umbra dorului.

Eu privesc la cuc în sus
Și-mi vine să dau în plâns
Și-mi vine să dau în plâns
Că neiculița s-a dus.

Cântă cucul, cântă-cântă
Neicuța nu-l mai ascultă
Neicuța nu-l mai ascultă
Șade-acum lângă urâtă.

Lasă stea, sta-i-ar în gât
Că eu mâine mă mărit
C-o veche dragoste-a mea
Ca să-l uit pe neicuța.

SE SFÂȘIE INIMA

Mă doare inima-n piept
De când pe neica l-aștept
Se sfâșie inima
De când l-aștept pe neica.

Și mă doare, rău mă doare
Văzând că neica n-apare
Aud cum câinii nu latră
Deci neica nu e la poartă.

Vino neiculiță, vină
Că știi că n-am nicio vină
Și chiar vină de-aș avea
Tu știi că sunt doar a ta.

Și știi că lumea vorbește
Că mândra ta te iubește
Dar de nu vii îți spun drept
Că eu nu mai aștept.

PLECĂ OMUL SUPĂRAT

Se laudă daica Ioana
C-are o comoară-n casă
Și că-n vară sau în toamnă
O s-o mărite cu-n "pașă".

Veni "pașa" din Urlui
Veni cu ghiociu-ncărcat
Dar puicuța Ioanii
La el nu s-a arătat.

Plecă omul supărat
Și-o certă daica pe fată
Lasă-mă mamă în pace
Nu vreau să fiu măritată.

Că nu-i maică vrerea mea
Chiar dacă lumea vorbește
Când o fi, m-oi mărita
Cu-n băiat ce mă iubește.

ABIA ACUM CREZI

Când am văzut ochii tăi
M-am pierdut mândruță
Ce sclipiri erau în ei
Pentru-al tău neicuță.

Erau albaștri și verzi
Cum și-acuma sunt
Că ochi mai frumoși nu vezi
Nicicând pe pământ.

I-am iubit și-i tot iubesc
Și orice se v-a-ntâmpla
Toată viața, cât trăiesc
Eu nu-i voi uita.

Se putea să nu-i iubesc?
Abia acum crezi
Că mi-e dor mereu-mereu
De ochii tăi verzi.

GREȘESC...

Am iubit un trandafir
Ce mult l-am iubit
Și mă mir, mereu mă mir
Că nu pot să-l uit.

Floarea abia-mbobocea
Abia radia parfumul
Când ieși în calea mea
Ieși, greșind drumul...

M-a privit, m-a-mbrățișat
Cu frunze și flori
Abia în zori am plecat
De la sărutări.

Îmi părea rău c-am plecat
Totul era dulce
Buzele, ochii, sărutul
Greu le puteau duce.

Și-am plecat îmbrăcat
Din cap până-n picioare
De dulcele sărutat
Și miros de floare.

Și-azi îi văd ochii verzi
Poate chiar albaștri
Nu se compară cu ei
Vreunul dintre aștri.

Și nici luna de pe cer
Nu este ca ea.
Doamne, dac-ar fi să fie
După vrerea mea.

AM IUBIT OCHI VERZI – ALBAȘTRI

Mi-aduc aminte și plâng
Câte-am strâns și tot mai strâng
Toate în sufletul meu
D'aia mi-e așa de greu.

Merg pe drum și mă gândesc
C-am iubit și tot iubesc
Am iubit și voi iubi
Până-n clipa de-oi muri.

Am iubit ochi verzi-albaștri
Mai ceva ca niște aștri
I-am iubit – i-am tot iubit
Nici acum nu pot să-i uit.

I-am iubit și-am să-i iubesc
Cât pe lume-o să trăiesc
Și mă doare inima
Că nu sunt în casa mea.

DRAGĂ MI-A FOST PLOSCEANCA

Foaie verde foi de fragă
Dragă mi-a fost o plosceancă
Plosceancă – teleormăneancă

Plosceancă de pe Vedea
Mai la deal de Bărâcea
Aproape de Pârlita.

O plosceancă, o Mărie
De pe lângă Lixăndrie
Ce mi-a fost sortită mie.

O plosceancă mândră fată
O femeie minunată.
De Cel de Sus mi-a fost dată.

Celui de Sus, Mulțumesc
Și la dușmani mă mândresc
Căci cu Măria trăiesc.

VENIȘI NEICĂ...

Foaie verde – foaie verde, foaie lată
Plecă neica – plecă neica în armată
Plecă neică – plecă neica în armată
Mă lasă – mă lasă cu doru-n poartă.

Ce să fac, ce să fac neică cu dorul
Că neicuță, că neicuță, umplu dealul
Umplu lumea, umplu neică satul.

Știe neică, știe neică, știe lumea
Că tu neică, tu fusăși dragostea mea
Știe neică, știe tot din gura mea.

Veniși neică, veniși neică din armată
Și mă găsiși și mă găsiși măritată
Și râde, și râde, zău lumea toată.

Dar râde zău, râde lumea
Că eu plec zău, eu plec de la casa mea
Și mă-ntorc - și mă-ntorc,
Mă-ntorc la dragostea mea.

DORULE VENIȘI TÂRZIU

Verde, roz și măsliniu
Dorule, veniși târziu
Veniși târziu dorule
Și-mi luași gândurile.

Gândeam – gândeam la Măria
Că ea e dragostea mea
Gândeam măi dorule dragă
La Măria mea plosceancă.

Și gândeam cât mai gândesc
La Măria ce-o iubesc
La ochi albaștri și verzi
Că oricât ai vrea nu-i crezi.

OCHII VERZI...

Am iubit și-am să iubesc
Ochii ce nu vreau să-i uit
Ochii ce mi-i amintesc
De azi – de ieri și de demult.

Ochii verzi – poate albaștri
N-ai cu ce să îi compari
Mai frumoși ca niște aștri
D-aia sunt atât de rari.

Gura ei și ochii ei
Când mă gândesc zău că mor
Of, aș vrea să fie-ai mei
Azi și peste alte vremuri.

Însă, totul din păcate
Este cum vrea Dumnezeu
Ochii verzi sunt tot departe
Iar eu am ce e al meu.

M-AI IUBIT NEICUȚĂ-L MEU

M-ai iubit neicuță-l meu, m-ai iubit
Fără ca eu să te vreau, neic-al meu
M-ai iubit mințindu-mă, măi neicuță
Că vom fi împreună, neic-al meu.

Că mă duci la casa ta, măi neicuță
Și-ai plecat cu alta, măi neicuță
Și toată lumea zicea, neic-al meu
Ce te faci cu urâta, măi neicuță.

Plecași neicuță, plecași, neic-al meu
Și pe mine mă lăsași, măi neicuță
Nu trecură multe zile, măi neicuță
Și veniși din nou la mine, neic-al meu.

Și-mi spuseși că ai greșit, neic-al meu
Că pe mine m-ai iubit, neic-al meu
Și-mi ziseși ca să te iert, măi neicuță
Să alung oful din piept, măi neicuță.

Oful eu mi-l alungam, neic-al meu
Toate relele uitai, neic-al meu
Dar nu poți neicuț-al meu
Să fii în sufletul meu, măi neicuță.

LA CRUCEA LUI MOȘ VOCHINĂ

De la Plosca la Urlui
Peste multe văi trecui
Mă-nchinai fără vreo vină
La crucea lui Moș Vochină.

Poate iartă cineva
Tot răul din viața mea
Răul tot și vinili
Și toate blestemili.

Poate Moș Vochină ia
Tot ce-i rău în viața mea
Poate poate Moș Vochină
Să mă lase fără vină.

Să găsesc fată ca lumea
La Urlui sau la Bogdana
Că-n Plosca se terminară
Că toate se măritară.

CULESEI UN SPIC DE GRÂU

Culesei un spic de grâu
Și-i numărai boabele
De-am noroc, aș vrea să știu
Oare ce zic babele.

Babele zic una-alta
Și zic multe babele
Dacă bobul nu-ncolțește
O s-aducă relele

Dar boabele încolțiră
Chiar peste măsură
Din câteva aruncate
Mii-mii răsăriră.

C-așa e bobul de grâu
E mai bun ca omul
Dacă-l pui se înmulțește
Pe toți îi hrănește.

Pe cei buni și pe cei răi
Bobul îi hrănește
Și nu cere multă muncă
Dacă încolțește.

C-așa e bobul de grâu
E mai bun ca omul
Dacă-l pui se înmulțește
Pe toți îi hrănește.

DE-AR FI VINUL CA LA PLOSCA

De-ar fi vinul ca la Plosca
Aș trece suta de ani
Ar fi mereu goală plosca
Iar eu fără bani.

Ar fi lumea mai frumoasă
Ca și mândra mea
Dar tot aș pleca de-acasă
La a altuia.

Aș sări gardul cu spini
Și nu m-ar înțepa
Să văd ce e prin vecini
Și să-mi fac pofta.

Că la Plosca vinul este
Negru, foarte bun
Mai ceva ca în poveste
Pentru omul bun.

Dac-ar trăi Burebista
Ar veni la Plosca
Și de vinul l-ar gusta
Ar înmulți via.

Că la Plosca vinul este
Negru, foarte bun
Mai ceva ca în poveste
Pentru omul bun.

MĂ-NȘALĂ MÂNDRA

Mă-nșală mândra mă-nșală
Toată lumea știe
Nimeni nu catadicsește
Să-mi spună și mie.

Mama știe dar nu spune
Că nu vrea zâzanie
Vecinii cu capu-n jos
Au privirea stranie.

Dacă merg la cârciumioară
La berea săracului
Privirile lor se strecoară
Ca spre prostul satului.

Dar ei nu știu ce știu eu
Că și-ale lor îi înșală
Că amantul lor sunt eu
Când de-acasă pleacă.

Tata râde sub mustață
Cu ochii sclipind
Știe că-i urmez povața
Și-am alta la rând.

C-așa-i lumea plămădită
Din lut și pământ
Iar eu voi iubi neveste
Până la mormânt.
VENI VREMEA...


Veni vremea, veni iară
Că iar sunt ciocoi în țară
Cândva erau foarte rari
Și nu așa barosani.

Uită de unde-au plecat
Și-și bat joc de ce e-n sat
Își bat joc de ce e-n țară
Ce pățiră ei uitară.

Se bazează pe străini
Și uitară că-s creștini
Nici turcii n-au fost așa
Ca ei pentru țar-asta.

Erau turcii foarte răi
Luau pielea de pe noi
Însă ciocoii de azi
Ne țin numai în necaz.

Te jupoaie, bine-bine
Nu-ți ia pielea de pe tine
Însă zău că nici n-o lasă
Nu mai ai loc nici în casă.

Nici în casă, nici în curte
C-auzi vrute și nevrute
Iar de stai pe bătătură
Auzi țațe dând din gură.

Una de rău clevetește
Alta – de Doamne ferește –
Toate însă dau în bobi
De ciocoii noi și snobi.

Că ciocoii ăștia noi
Au uitat c-avem nevoi
C-au fost ca noi au uitat
Că traiul s-a "subțiat".

Ziua toată tot visează
Dacă-s treji parlamentează
Și dau din gură mereu
Dar nu zic ce-aș dori eu.

Aș vrea vrute și nevute
Aș dori casă cu curte
Dar în primul rând aș vrea
Să prospere țara mea.

Că dacă țara e bine
Va fi bine și de mine
Dacă țării-i merge rău
E vai de sufletul meu.

Vai de mine și de ei
Că de tăbărâm pe ei
Praful și scrumul s-alege
Dac-au strâns fără de lege.

De ei și de mafia
Că prea-mpânziră lumea
Și vor să o stăpânească
Dar nu cred să reușească.

Că de ne răsculăm toți
Bătrâni, tineri și nepoți
Îi ardem, îi prăjim iară
Că sămânța-o să le piară.

FĂCUI CU CUCII ȘEDINȚĂ

Făcui cu cucii ședință
Să-și aleagă o credință
C-așa singuri cum sunt ei
Îi crede lumea atei.

S-o ia spre stânga sau dreapta
Să nu stea, că stă degeaba
Să-și aleagă ce vor ei
Dar să nu stea singurei.

Dacă vor să-i sfătuiesc
Cu păcatul să greșesc
S-aleagă ortodoxia
C-asta e a lui Mesia.

Însă le spun că mai bine-i
Să creadă în ce cred cei
Din țara-n care trăiesc
Eu asta îi sfătuiesc.

Să creadă-n credința lor
Să cânte pe limba lor.
Să se-amestece cu ei
Să nu mai stea singurei.

FUSE TOAMNA CUM FUSE

Ooof, păi fuse toamna cu fuse
Parcă Dumnezeu aduse
De toate la noi în sat
Mă simți-i și eu bogat.

După ce treierai grâul
Culesei și porumbul
Pusei vinul în butoaie
Mă gândi-i la-nsurătoare.

Alesei fată din sat
Fată dintr-un neam bogat
Poate așa am fost ursit
Repede m-a părăsit.

Neamul nu a fost de treabă
Iar de cineva mă-ntreabă
Să nu se-nsoare vreodată
C-o fată mult mai bogată.

Așa rămăsei cu vinul
Cu recolta și veninul
Dar poate dă Dumnezeu
Să-mi iau nevastă și eu.

FRUNZĂ - FOAIE

Frunză verde foaie-foaie
Inima mi-e o văpaie
Mi-e văpaie inima
De dor după mândruța.

Și iar verde foaie-foaie
Mă simt tot o vâlvătaie
Îmi simt tot corpul arzând
După mândra de demult.

C-am iubit și-am tot iubit
Dar ce-am vrut nu am găsit
Niciuna n-a fost ca mândra
Ce am îndrăgit-o cândva.

Cred că voi hălădui
După vrerea inimii
Și nu voi avea astâmpăr
Până cu ea nu mă-nsor.

FIR-E-A NAIBII BĂUTURĂ

Fir-e-a-naibii băutură
Că de când te duc la gură
Am ajuns de râs în sat
Iar nevasta m-a lăsat.

Foaie verde de mălură
Fie-e-a naibii băutură
De nu mă lași tu pe mine
O să te las eu pe tine.

Că râde lumea din sat
Că nevasta m-a lăsat
Dar i-arăt eu lumii-ăștia
Că nu-s cum mă vede ea.

Nici trei zile nu trecură
Mă lăsai de băutură
Mă dusei după nevastă
Și o adusei acasă.

Și de-atunci tot jur mereu
Că de băut mă las eu
Fir-e-a naibii băutură
Cine te-o mai pune-n gură.

MI-AI SPUS MÂNDRUȚĂ...

Foaie verde ca aluna
Supărată este luna
Supărată este luna
Când vine norul ca turma.

Vine norul și-o pălește
Că-i necaz că nu-l iubește
Dar luna nu-l vrea deloc
Nicicum nu-i pică cu tronc.

Mi-ai zis mândruțo mi-ai spus
Mi-ai zis ce aveai de spus
Mi-ai spus mîndro vorbă bună
La poartă sub clar de lună.

Și mi-ai spus mândro mi-ai zis
Mi-ai spus ce aveai de zis
Mi-ai zis mândro vorbă rea
Când noru-o-acoperea.

Și aș vrea să-mi spui mândruță
Mereu o vorbă drăguță
Să-mi spui mândro vorbă bună
Și pe nor dar și pe lună.

NE-NSURĂM SAU 7 PRIETENI SE ÎNSOARĂ

Hai prieteni să ne-mbătăm
Că de mâine ne-nsurăm
Ne-nsurăm s-avem nevastă
Sper să nu fie năpastă
Ne-nsurăm și sper să fie
Viața cât o veșnicie.

Ne-nsurăm s-avem nevastă
Sper să nu fie năpastă
Ne-nsurăm, grăbind de zor
Tot de gura cațelor
O facem, dar vom iubi bine
Tot ce e frumos pe lume.

Eu mă-nsor că o iubesc
Sunt sigur că nu greșesc
Eu mă-nsor să am copii
S-am cui lăsa moșteniri
Eu mă-nsor ca să mă-nsor
Tot de gura cațelor
Eu mă-nsor să am acasă
O nevestică frumoasă
Când de la servici sosesc
Să am pe cin' la iubesc
Eu mă-nsor să dau de grindă
Copilul ce-i mișcă-n burtă
Și păcat mare ar fi
Ca să lepede copii.
Eu mă-nsor să am să bat
Atunci când sunt supărat
Și să am ce să iubesc
Atunci când mă-nveselesc.

Hai să bem măi prieteni, zău
Hai că n-o fi așa rău
Hai noroc să ne-mpăcăm
Că mâine ne însurăm
Unii pentru că iubim
Alții singuri să nu fim.
Alții ca să fie bine
Să nu fim singuri pe lume
Alții, copii să avem
Moșteniri să le lăsăm
Eu vă spun că mă însor
Doar de gura țațelor
Unii doar de gura lumii
Alții s-aibe ce iubi
Oricum noi vom iubi tare
Tot ce ne iese în cale
Oricum, noi vom iubi mult
Tot ce-i frumos pe pământ
Oricum, mereu vom iubi
Până-n ceasul de-om muri.

AȘA E-N ZIUA DE AZI

Am nevastă puțini știu
Așa e-n ziua de azi
Și multe ibovnice
De-asta toată lumea zice
De-astea toată lumea știe
C-aș avea vreo mie.

Cu astea eu mă mândresc
Deși nu prea le iubesc
Profit deseori de ele
De ibovnicele mele
Și ele mă jecmănesc
Atunci când, rar, le iubesc.

Dar așa cred că e bine
Și ieri și azi dar și mâine
Să îți iubești nevasta
Dar să mergi și la alta
La ibovnica frumoasă
Care nu te lasă-acasă.

NOI NU SUNTEM SINGUREI

Dă Doamne dușmanilor
Dă după inima lor
Dă-le Doamne case multe
Dă-le vrute și nevute
Fă-i Doamne ca să iubească
Să nu ne mai pizmuiască.

Chiar de n-avem cât au ei
Noi nu suntem singurei
Nu stăm în casă pe-ascuns
Să numărăm cât am strâns
N-avem gratii la ferestre
Pentru cei fără de veste.

Nimeni nu ne ia nevasta
Că ea știe ce-i năpasta
Pe când ei cară și cară
Iar nevestele-i înșală
C-unu ca mine sărac
Că-i sunt mai bine pe plac.

Strânge bogatul tot strânge
Și nimic nu-i mai ajunge
Iar eu sărac mă mândresc
Că nevestele le iubesc
Și oricât ar strânge-avarul
Nu știu care e măgarul.

MĂ DUSEI...

Ooof, mă dusei, mă dusei noaptea cu carul
Mă dusei, mă dusei să-mi vând amarul
În inima, în inima codrului
Unde-i cuibul, unde-i cuibul dracului.

Ieși măi drace, ieși măi drace în poiană
Poate-mi dai, poate-mi dai vreo buruiană
Buruiana, buruiana dracului
E leacul, e leacul săracului
Bogatul, bogatul deja-i al tău
Iar săracul, săracu-i amărât rău.
Eu mă drace, eu măi drace, ce să-ți dau
Că doar pe mine, pe mine mă am
Nu-ți dau carul, nu-ți dau carul și nici boii
Că-mi mor de foame, îmi mor de foame copiii
Mai bine, mai bine mă dau pe mine
Ca să văd, ca să văd cum e la tine.

Să văd cum e, să văd cum e în adâncuri
E durere, e durere din rărunchiuri.
Dar renunț, renunța la viața de-aici
Pentru binele, pentru binele-ălor mici.

SUFLETUL MI-E SUPĂRAT

Afară e lună plină
Eu nu văd nicio lumină
Mintea mi s-a-ntunecat
Sufletul mi-e supărat
Că mândruța m-a lăsat
Și cu altul a plecat.

Dar voi face ce voi face
S-o aduc pe mândra-ncoace
Chiar de-i place, de nu-i place
Mintea mea toarce și toarce
Eu voi face ce voi face
Să-mi aduc pe mândra-ncoace.

Și-am făcut ce am făcut
La-nceput nu i-a plăcut
Supărată a stătut
Dar îi dau câte-un sărut
Sărutări și vorbe bune
Și râde mândra la mine.

OFUL CEL MARE

Din păcate, nu se poate?!!
Nu se poate, din păcate?!!
Nu există niciodată?!!
Dragoste adevărată?!!

Totdeauna se ivește
Un ghimpe care ciupește
Totdeauna ghimpii răi
΄S-mpotriva dragostei.

Că ceva sau cineva
Îți rănește inima
Că ceva sau cineva
Îți umbrește dragostea.

Și iubești și tot iubești
Peste tot piedici găsești
Și vine ziua în care
Te lasă dragostea mare.

Cineva te tot rănește
Pentru că el nu iubește
O mulțime te rănesc
Pentru că ei nu iubesc.

Și le e necaz mereu
Că iubesc doar ce vreau eu
Vor fi mereu necăjiți
Că nu sunt și ei iubiți.

Dar ca să fie iubit
Sufletul tău amărât
Întâi tu dai dragoste
Altfel dai de pacoste.

Trebuie tu să dai dor
Așa îl primești cu spor
Trebuie tu să iubești
Altfel singur te rănești.

Dacă tu nu dai nimic
Tot așa – primești nimic
De nu-ți dai sufletul tău
Nimic nu vei primi, zău.

Iar de vei da câte-un pic
Tot nu vei primi nimic
Ți se pare că primești
Tot așa cum tu iubești.

Dacă tu nu poți iubi
Cum crezi că tu vei primi
Cum crezi că tu poți să ai
Ceea ce nu poți să dai.

O să ai cât o să ai
Atât cât poți tu să dai
O să ai și vei primi
Atât cât poți tu iubi.

Altfel tu te păcălești
Că pe neica îl iubești
Și el o să se păcălească
C-are pe cin' să iubească.

Dacă vreo problemă pui
Înaintea dorului
Dragostea ți s-a sfârșit
Și deci tu nu ai iubit.

Dacă tu pui dragostea
Pe locul al nouălea
Crede-mă că ai greșit
E ca și cum n-ai iubit.

Ca și cum joc tu ți-ai bate
De tine, de dragoste
Ca și cum joc ți-ai bătut
De mine, de cel "iubit".

Ca și cum tu stai în prag
Și nu-l primești pe cel drag
Ca și cum nu îl primești
Pe cel ce vrei să-l iubești.

Ca și cum nu ești în stare
Să-ți scoți inima la soare
Ca și cum te-ai fi acrit
Și nu mai crezi în iubit.

Parcă dorul nu-i nimic
Decât un contact fizic
Însă știi că asta poți
Cu oricine, chiar cu toți.

Dar nu este felul tău
Și nu este nici al meu
Cred, sunt sigur, ne-am iubit
Cred, sunt sigur, n-am greșit.

Dac-am greșit să mă ierți
Că ți-am bătut pe la porți
Dac-am greșit, îți cer iertare
Dar mi-ai fost OFUL cel mare

Să mă ierți, te-am încurcat
Poate vroiai alt bărbat
Că te-ncurc, iar cer iertare
Dar mi-ai fost OFUL cel mare.

OFUL cel mare mi-ai fost
Dar dacă vrei un alt rost
Și pe altul vei iubi
TOT OFUL MARE –mi vei fi.

Îmi pare rău că nu pot
Să te fac să n-ai alt rost
Să-mi rămâi OFUL cel mare
Iar eu dragostea ta mare.

Posibil să fi greșit
Doar eu să te fi iubit
Tu să fi fost OFUL mare
Iar eu dragostea NICI-CARE.

Cu NICI-CARE lângă tine
Cred că ție ți-a fost bine.
Că a fost azi, c-a fost ieri
Dragostea ta-i nicăieri.

Nu știu cine-a suferit
Eu că OFUL am iubit
Sau tu că n-ai fost în stare
Să nu iubești Nici-un-care.

Eu care mi-am pierdut OFUL
Sau tu că ai avut totul
Ai avut tot să trăiești
Dar n-ai putut să iubești.
Niciodată și pe Nimeni.

VRUTE ȘI NEVRUTE

Mi-aduc aminte demult
Pentru noi chiar e prea mult
Tu stăteai în prepeleac
Eu – nu visam să te plac.

Nici nu te băgam în seamă
Printre strugurii cu zeamă
Mai mult mă interesa
Ce moș Stancu povestea

Spunea moșul Stancu multe
Spunea vrute și nevrute.
Dar tot ce spunea Stancu
Mi-a cam schimbat sufletu'.

Îmi spunea de Turtucaia
Însă el înțelegea
Că la noi pe vremea aia
Despre ea nu se vorbea.

Spunea de primul război
Ce-a trecut și pe la noi
Îmi spunea de nemți, de ruși
Cum îi legau de țăruși.

Spunea vrute și nevrute
Trecuse moșul prin multe
Spunea de Nistru, de Odessa,
Pe unde-l purtase vremea.

Cum trecea Nistrul spre Est
Și cum s-a întors spre vest
Spre est trecea cu germanii
Apoi ăștia-au fost dușmanii.

Fugeam iute, foarte iute
Scriam vrute și nevrute
Că mai știi, poate vreodată
Eminescu-mi stă la coadă.

Și iar mă-ntorceam la vie
Dar nu-mi ardea de Mărie
Eu știam de ale mele
Ba mai bune, ba mai rele.

Dar cam pe la 15 ani
Tu aveai cam 13 ani
Eram membri CAP-eu
Mergeam la muncă mereu.

Într-o zi, pe înserat
Sătul de-atâta săpat
Deși nu-mi era prea bine
Te-am văzut în ghioci pe tine.

Erai d-albă copiliță
La spate cu o codiță
Deja cu mult vino-ncoa
Mi-ai cucerit inima.

Nu știam că te iubeam
Nu știam că te doream
A trecut mult – nu greșesc
Pân' să-ncep să te iubesc.

Și-a făcut Domnul să fie
Ca să fii a mea Mărie
Și-un singur lucru doresc
Până mor să te iubesc.

Oful cel Mare să-mi fii
Tu, iubirea mea dintâi.

UN HAIDUC DE-AL MAVRULUI

Puf galben, puf de gutui
Pe-un drum de-al Burnasului
Vechi – de-al Dilormanului
Cale de-a Plosceanului
E urma haiducului
Spre mijlocul codrului.

Foaie verde foaie creață
Un haiduc de-ai lui Trosneață
Un haiduc de-al Mavrului
Din marginea satului
Lua urma răului
Spre Dealul Conacului.

La Conac, lângă pădure
Sta un ciocoi de renume
Din păcate-mi pare rău
Era un renume rău.

Jecmănea rău sau fura
Dar pe mulți îi omora.

A pornit al lui Trosneață
Pe umăr cu o sâneață
La brâu avea iataganu
De pe vremea lui Jianu
Dar era cam ruginit
Că nu prea l-a folosit.

C-atunci când se supăra
Nu cuțitul folosea
Nici cuțitul – nici arma
Un pumn sau doi el dădea
Și cădea dușmanul, frânt
Direct, culcat la pământ.

Ciocoiul vestit era
Pentru răul ce-l făcea
Era dușmănit de oameni
Că la nervi omora oameni.
Cei ce-i călcau pe pământ
Toți ajungeau în mormânt.

Și trecea al lui Trosneață
De Valea Răscăcărată
Nu-ntâlnea în drumul lui
Paznicii Conacului
La Valea Nebunului
Văzu urma răului.

Nu-i fu frică chiar deloc
Trecu de Valea cu Plopi
O luă spre Valea Lungă
Ca la Conac să ajungă
La Conacul răului
Pe Dealul Urluiului.

Aproape de Valea Mare
Potera-i ieși în cale
Potera-narmată bine
Pentru ei – nu pentru mine
Potera – bine-mbrăcată
Că te speriai dintr-odată.

Bă, cine ești sărăcilă
Ne provoci atâta milă
Boieri, zău n-am nicio vină
Vreau la Crucea lui Vochina
S-ajung, să mă rog, s-am spor
Pe ciocoi vreau să-l omor.

Cum îndrăznești țărănoi
Să vii pân-aci la noi
Și cred că nu-ți este bine
Să ajungi până la mine
Și să spui în gura mare
Că pui coicoiu-n frigare.

Foaie verde viorea
Eu sunt Mavru din Plosca
Nu-mi place de mutra ta
De-a ta, de-a altuia
Bă, te sculași de dimineață
Nici nu te spălași pe față.

Și ce legătură are
Cu durerea noastră mare
Că ciocoiu este rău
Asta știe Dumnezeu
Și dacă încerci ceva
Uite colea pușcoacea.

Bă Agă – de unde ești
De-așa urât mă privești.
Tu – ce ai la gât icoana
Nu cumva ești din Bogdana
Iar tu inimă rea ești
Cred că vii din Furculești.

Bă tu ești de la Broşteanca
Voi vedeți sâneața asta
Și fieru' iataganului
Sunt din vremea Ianculi
Iancului Jianului
El a dat-o Mavrului.

Hai, culcați-vă la pământ
Că foarte amărât sunt
Și de vă veți ridica
Trag în voi cu sâneața
Și să stați așa cuminți
Chiar de gemete – auziți.

Și vă spun cu jurământ
Pe boierul rău și crunt
Fărâme-l fac, îl termin
Dup'aia voi zice Amin
Și dacă veți mai vrea
V-aparține viața mea.

Mavrule – fiu de Trosneață
Vorba ta nu e glumeață
Păi și noi suntem cu tine
C-așa ne va fi mai bine
Dar, dup-aia vine ciuma
Că jandarmii ne iau urma.

Că ne-o iau, că nu ne-o iau
Deocamdată asta vreau.
Îi terminăm pe boieri
Și uităm cum a fost ieri.
Îi terminăm și agonisim
Ceea ce de ani dorim.

Ce zici bă, tu neam de crai
Pune mâna pe vătrai
Sau tu al lui Morcoveață
L-ajutăm pe-al lui Trosneață
Și ăsta-al lui Fluturică
Hai cu noi, nu-ți fie frică.

Ai lui Mâță însă, zău
Pe boier erau puși rău
Mai rău ca ai lui Tăcuță
Ce stăteau în teleguță
Să meargă sau să nu meargă
Nu știau ce să aleagă.

Iar Jumară ce să zic
Chiar că nu conta nimic
De mână cu-ai lui Cenac
Aprindeau foc la Conac
Noroc cu alde Urzică
Care nu știau de frică.

Pe-alde Luciu îi luară
Apă peste foc turnară
Dar veniră ai lui Capac
Și-i aruncară în lac
Pe ciocoi – familia
Zău că asta merita.

Și-au întins o horă mare
Lângă flacăra cea mare
Dăi cu țuică, dăi cu vin
Umpleau curtea de venin
Doar apa se-nfuria
C-avea pe ciocoi în ea.

Foaie verde, foaie creață
Zi una mai săltăreață
Să jucăm cu-al lui Trosneață
Până mâine dimineață
C-apoi ne așteaptă câmpul
Ofurile și pământul.

Zi-i băi.

DOUĂ BABE SURDE

I-auzi băi
Ce zice, fa, ăla
Ce zisăși

I-auzi băi
Nici-acuma n-auziși
Ce s-aud

I-auzi băi
Se-nsoară băiatul meu
Este primul meu flăcău
Cu o noră cum vreau eu.

Auziși, fa?
Ce s-aud?
Se-nsoară băiatul mare
Al lui Neica Niculae
Păi știam...
Știai pe naiba
Totdeauna ai fost surdă
Iar tu ai fost bolândă.

I-auzi băi
Se-nsoară băiatul meu
C-o noră pe placul meu
Este zău frumoasă foc
Și-i va purta mult noroc.

Și le fac o nuntă mare
Să vină cu mic cu mare
Să le cânte lăutarii
Că nu le vom cere banii.

Nici cadouri și nici bani
Să fac necaz la dușmani.
I-auzi băi
Auziși, fă?
Auzii – hai și noi.

I-AUZI NEICĂ NICULAE

Foaie verde foaie-foaie
I-auzi neică Niculae
Dar și tu Mărie
Vino lângă Niculae
Să jucăm Mărie

Că știi măi Mărie dragă
Cred că știi Mărie
Lui Niculae-i ești dragă
Și-l iubești Mărie.

Mărie de-arunci ocheade
Spre flăcăi de-aici
Ai grijă Mărie
Că eu sunt pe-aici.

Că știi măi Mărie dragă
Altul n-are loc
Și-l iubești pe Niculae
Îl iubești cu foc.

Nenea Niculae joacă
Tot joacă cu foc
Cu Măria-alăturea
Hai încoa Mărie.

Hai ca să nu stăm pe loc
Hai încoa' Mărie
De nu vii joc cu alta
Hai încoa Mărie
Și mai știi măi Mărioară
Poate te-oi lua.

MĂI NEICUȚĂ NICULAE

Măi neicuță Niculae
Ce mult te-am iubit
Te-am iubit neicuț-al meu
De când te-am văzut.

Te-așteptam neicuță-n vii
Cu drag mi-amintesc
Mă uitam neică să vii
Ca să te iubesc.

M-atârnam de gâtul tău
Și te sărutam
Aveai ochii plini de dor
Când te-mbrățișam.

Ne iubim neică și-acum
Ne iubim neicuță
Tu și eu suntem totuna
Măi dragă neicuță.

NEICUȚ-AL MEU DIN PLOSCA

Vino la mine neicuță
Neiculiță neică
Neicuță de la Plosca
Neiculiță neică.

Să-ți dea daica gură dulce
Niculae neică
Să n-o uiți oriunde te-ai duce
Niculae neică.

Vino neică – vino iute
Să te țin în brațe
Să-ți dea daica buze dulci
Buze cu dulceață.

Chiar să știi că und' m-aș duce
Măi Măria mea
N-o să dau de gură dulce
Cum este a ta.

SE LAUDĂ

Se laudă neic-al meu
Că-i mai ceva ceva ca un zeu
Se laudă că-i frumos
Și la toate drăgăstos.

Își laudă bunătatea
Își ascunde răutatea
Îmi spune că mă iubește
Dar pe alta o dorește.

Se laudă neiculița
Că i-am dat noaptea guriță
Eu și el pe rogojină
Ne iubeam pe lună plină

Neică nu te lăuda
Că eu nu voi fi a ta
Voi fi neică a primului
Care m-a iubit întâi.

CAȚELE

Of, am văzut grâu copt cu spice
Și lumea zice ce zice
Zice lumea zice-zice
Dacă n-are ce – tot zice.

Zice lumea nu puține
Zice rele câte-n lume
Precum racul fără roți
Ne tot foarfecă pe toți.

Zice Mița cunoscuta
Și zice Veta – urâta
Și Floarea și Catrinița
Bârfește toată ulița.

Și nu le ajunge satul
Cu bârfitul – cu oftatul
Din păcate lângă ele
Se-adună neam de Acrele

Acre multe și amare
De nu le mai cunoști Doamne
Apoi vin vecinili
Și-ți foarfecă vinili.

Dar niciuna dintre ele
Nu văd cum arată ele
Că Mița-i bolnăvicioasă – rău
Veta-i foarte urâcioasă – zău
Catrinița și cu Floarea
Nu-și pot strânge-n piept lingoarea
Nu și-o astâmpărește
Până satul nu-l bârfește.

Cine se ia după ei
Sunt Doamne doar nătărăi
Nătărăi și nătăroaice
Dar lor nu ai ce le face
Sunt bolnave.

ALTFEL DRAGOSTEA O VEZI

Of, Doamne nu-mi este foame
Nici Moș Ene nu m-adoarme
Nu știu ce este cu mine
Că de nimeni nu-mi convine.

Vine mândruța de ieri
Și cea de alaltăieri
Vin pe rând să mă sărute
Mie mi se par urâte

Nu urâte pe la ochi
Ptiu, să nu le deochi
Gura, fața amândora
Place Doamne tuturora.

Dar ieri nu mai este azi
Altfel dragostea o vezi
Ieri și azi nu este mâine
Vreau altă mândră cu mine.

ÎN MARGINEA CODRULUI

Mă vorbii cu mândra mea
Să ne vedem în vâlcea
Să ne iubim pe furiș
Acolo, în lăstăriș.

Iar marginea codrului
Pe salteaua dorului
Să ne iubim amândoi
Cum n-au fost alții ca noi.

Să ne iubim ziua-noaptea
Până când ne vom lua
Ea – mândruță – fată mare
Eu – flăcău de-nsurătoare.

TRECUI PRIN CRÂNGUL CUNOSCUT

Trecui prin crângul cunoscut
Parcă este altfel
Parcă nici nu l-aș fi văzut
N-aș fi trecut prin el
Poate din cauza tristeții
Că s-a dus tot ce am iubit.

Sau poate anii bătrâneții
Se-adună tot mai mult
Când eram tânăr și iubeam
Crângul mi-era pe plac
Din fată-n fată eu zburdam
Și-acuma merg în ciomag.

MĂ-NSURAI DE MULTE ORI

Foaie verde foaie lată
De când e datina dată
Este să te măriți fată

Eu băiat neîntinat
Atunci când m-am însurat
De fată mare n-am dat.

Mă-nsurai de multe ori
Și tot umblai printre flori
Peste tot urme de dor.

Că fata e fată mare
De la mă-sa din născare
Și n-o poți lua așa mică
De la mă-sa din burtică.

AM PROBAT – TOT AM PROBAT

Am ieșit aseară-n sat
Să-mi caut o floare
S-o probez la mine-acas'
Să văd de nu moare.

Am probat – tot am probat
Flori la mine-acasă.
Niciuna n-a meritat
Să o fac mireasă.

Însă cum e datina
Dă Doamne să fie
Mă păcălii cu mândra
Și-o făcui soție.

AUZII CE AUZII

Auzii ce auzii
Că în vârful dealului
De la Plosca la Urlui
Dai de urma dorului.

Dai de fete ce se-nchină
Sus la Crucea lui Vochină
Dup'aia îți cad în brațe
Că sunt fete iubăreațe.

De acolo unde-ajung
Îți desfac boii din jug
Și te cheamă să-ți dea gură
Ascunși după vreo ruptură.

În Valea Răscăcărată
Ca să vezi că nu e fata
În Valea Nebunului
Să-nveți urma dorului.

S-o mai cauți și-altă dată
Chiar dacă nu a fost fată
S-alini urma dorului
Prin Valea Nebunului.

MÂNDRA CU PISTRUI PE FAȚĂ

Mândra cu pistrui pe față
Cu gura numai dulceață
Nu cumva ești iubăreață
Și când nu sunt eu de față
Fată cu pistrui pe față.

Mândro cu părul roșcat
Aseară te-am întrebat
De sunt singurul băiat
Ce l-ai iubit tu vreodat
Fată cu părul roșcat.

Tu dulceață n-ai răpus
Poate ai ceva de-ascuns
Poate n-ai nimic de spus
Poate vorba te-a răpus
Și nu știi să dai răspuns.

Dar să știi măi pistruiată
Că ești cea mai mândră fată
Cu gura numai dulceață
Doar cu mine iubăreață
Fată cu pistrui pe față.

CUM PLÂNGE CUCUL

I-auzi băi:
I-auzi băi, i-auzi băi
Cum plânge cucu'
I-auzi băi – i-auzi băi
Plânge că mă duc la lucru.

N-are cu cine cânta
Pe deal – pe vâlcele
N-are cu cine-ngâna
Dorurile mele.

Că mândruța m-a lăsat
Doar cu cântecul
Cu altul s-a măritat
Eu plâng cu cucul.

I-auzi băi:
I-auzi băi – i-auzi băi
Cum cântă cucu'
I-auzi băi – i-auzi băi
Eu plec iar la lucru.

Poate-n cale o să-mi iasă
Mândra mândrelor
Să-mi fie ca o crăiasă
Eu să cânt cu dor.

Ea să se-ngâne cu cucu'
Eu să plec la lucru
Glasurile să se-ngâne
S-ajungă la mine.

Și să zică lumea-n sat
Bravo măi flăcău
Că proasta s-a măritat
Și-acu-i pare rău.

Te-aleseși cu o crăiasă
Ce frumos mai cântă
Că și cucul de pe creastă
Tace și-o ascultă.

I-auzi băi, i-auzi băi.

MÂNDRUȚĂ, SĂ NU MAI PLÂNGI

La Plosca lângă fântână, lele-lele
Mă ține mândra de mână, lele-lele
Mă ține și mă tot strânge
Și din inimioară plânge
Mă ține și nu mă lasă
Nu mai vrea să meargă-acasă.

Că s-a săturat de-ai ei
Vrea să meargă la ai mei
Să se mărite cu mine
C-o să fie bine.

Mândruță, să nu mai plângi, lele-lele
Că tu inima mi-o frângi, lele-lele
Inima și ochii mei
Că știi că sunt doar ai tăi
Știi că vei fi doar a mea
Câte zile voi avea.

La ai tăi nu te mai las
Că te duc la mine-acas'
Să te fac mândră mireasă
Să fii mândra mea crăiasă.

NU ȚI-AU SPUS

Mărioară cum s-a dus
Cum s-a dus vremea s-a dus
Și eu lele nu ți-am spus
Nu ți-am spus ce-aveam de spus.

C-am trăit lele-mpreună
Și pe vreme rea și bună
Am trăit lele trăit
Lângă tine fericit.

Vremea însă s-a cam dus
Nu ți-am spus ce-aveam de spus
Deși lele ai simțit
Cât de mult eu te-am iubit.

Te iubesc lele și-acum
Și-atunci când ne-om face scrum
Iar în brațe te voi strânge
Și-acolo unde-om ajunge.

TUNĂ DOAMNE, NU TRĂZNI

Afară plouă și tună
Fulgeră pe cer nu glumă
Fulgeră, trăznește, tună
Mândra mă ține de mână.

Tună Doamne-n altă parte
Și fulgeră mai departe
Să nu mă vadă lumea
Că-mi țin în brațe mândra.

Tună Doamne, nu trăzni
S-o pot pe mândra iubi
Tună, dar nu fulgera,
S-o pot iubi pe mândra.

Tună, fulgeră, trăznește
Mândra-n brațe mi-ațipește
Îngână-n somn binișor
Lui neica vorde de dor.

CÂT OI FI PLECAT SOLDAT

Ce ești neică supărat
Și așa de bosumflat (încruntat)
Nici nu m-ai îmbrățișat
Și nici nu m-ai sărutat.

Sunt dăicuță supărat
Nici nu te-am îmbrățișat
Și nici nu te-am sărutat
Că de mâine plec soldat.

Cât oi fi plecat soldat
Tu rămâi dăicuță-n sat
Să nu ieși cu alt băiat
Să m-aștepți cu-n sărutat.

Că mai știu eu un băiat
Că până s-a liberat
Mândra lui s-a măritat
Și e mereu supărat.

Cât vei fi neică plecat
Tu să nu stai supărat
Și când vei fi liberat
Mă găsești neicuță-n sat.

Hai nu mai fii supărat
Și vino la-mbrățișat
Du-te liniștit soldat
Că daica te-așteaptă-n sat
Cu un dulce sărutat.

ÎN SAT ESTE JALE MARE

Ioane, Floreo, măi Costică
Gheorghiță sau Vasilică
Răspundeți-ne, măi băieți
Nu răspund soldații mei
Nu mai știu nimic de ei
Plecară acum un an
Pe front în Afganistan
Of, cântă cucul sus pe creste
De la ei nu avem veste
Nici Gheorghiță, nici Costică
Nici Florea, nici Vasilică
Doar Ion, din depărtare
Mai trimise o scrisoare.

Vremea trece, vremea vine
N-auzim nimic de bine
Și cam așa peste o lună
Am zis c-avem veste bună
Ne-a chemat domnul primar
La scrisoare cu chenar
Of, cântă cucu', cânt-a jale
Cântă rău a supărare.
Ne-a chemat la primărie
Să luăm patru sicrie
Toate erau sigilate
Purtau sigiliu de moarte.

Ghiță-ă-ă, Floreo-o-o, Vasilică...
Nici tu nu ne-auzi Costică
În sat este jale mare
Moartea nu ne-a dat iertare
Moartea nu ne-a ocolit
Și copiii ne-au pierit
Of, cântă cuce, de mai poți
Că soldați noștri-s morți
Patru tronuri, patru morți
În cimitir, patru gropi
Ghiță-ă, Flore-o, Vasilică...
Nu ne-aude nici Costică.

Doar Ion mai este-n viață
Vine mâine dimineață
Obolul războiului
L-a lăsat afganului
N-are-o mână de la cot
Zău Doamne că nu mai pot
Of, cântă cuce, eu nu pot
Că pe băieţi nu-i mai văd
Fire-al naibii de afgan
De afgan, de taliban
Și tu măi american
C-ați luat acum un an.

Pe Ghiță, Florea, Costică
Pe Ion, pe Vasilică
Azi doar Ion mai trăiește
Și la lume povestește
Cum luptau peste hotare
Cum mureau făr-alinare
Of, cântă cuce, cât mai sus
Că viața lor li s-a dus
Fire-al naibii de afgan
De afgan, de taliban
Și tu de american.
Luptar-ați mereu în van.

ASTĂZI LE SCRIU DIN ARMATĂ

Când eram copil visam
C-o să fac armata
Să lupt cu dușmanii țării
Cum luptase tata.

Când m-am făcut băiat mare
Mama îmi zicea
Las-armata altcuiva
Stai în banca ta.

Că tu nu știi măi băiete
Ce-nseamnă armata
Și ce greu le-a fost catană
Lui tact-o, lui tata.

Omului de ce-i e scris
Nu scapă și gata
Geaba mama, tata au zis
Am ales armata.

Astăzi le scriu din armată
Dar le scriu de bine
Și le spun că am nevastă
Colegă cu mine.

PLEC MÂNDRUȚO, PLEC SOLDAT

Iubesc Doamne o mândruță
Cea mai frumoasă dăicuță
Când mă cheamă – vin neicuță
Și îmi dă dulce guriță
Mă fac supărat.

Ce ai neică, ce-i cu tine
De ce nu te uiți la mine
Ori nu-ți place gura dulce
Ori la alta tu te-ai duce
De ești supărat.

Plec lele mâine de-acas'
Și singurică te las
Plec mândruțo, plec soldat
Te las singurică-n sat
D-aia-s supărat.

Mergi neicuță, mergi cu bine
Să ai încredere-n mine
Că-s cu minte și frumoasă
Și-o să fiu devreme-acasă
Nu fii supărat.

Când vii neică din armată
Eu te-aștept nemăritată
Și-om face nuntă frumoasă
Tu mire și eu mireasă
Cum nu-s alții-n sat.

OF, GREU E JANDARM SOLDAT

Foaie verde, foaie lată
Plecași neică la armată
Și-mi lăsași dorul la poartă

Mândro-ți lăsai dorul ție
Că plec la militărie
Soldat la jandarmerie
Dar mândruțo dorul tău
Când mi-o fi lele mai greu
Îl țin strâns în pieptul meu.

Să-l ții neică, să-l ții bine
Că dorul meu e cu tine
Iar al tău este cu mine

Of, greu e jandarm soldat
Dacă lași dorul plecat
Noroc că eu l-am păstrat.

E neicuță și-n sat greu
Nu știu ce m-aș face eu
De n-aș avea dorul tău.

Mândro ce îmi veni mie
Să cer la Jandarmerie
Să fac o călătorie
Jandarmul e-nvoit greu
Dar vreau mândro dorul tău
Să îl unesc cu al meu.

Să unim destinele
Și toate dorurile
S-alungăm ofurile
Că ofurile sunt grele
De stai departe cu ele.
Îți fac gândurile rele.

IERI LE-AM SCRIS PĂRINȚILOR

Ieri le-am scris părinților
Numai cuvinte ce dor
Că m-au lăsat la armată
Suflet străin pe la poartă.

Am colegul lângă mine
Mama-i vine, tata-i vine
Ba cu ceai, ba cu lăptuc
De-mi vine să mă tot duc.

Altul nu vine deloc
C-a plătit pentru soroc
Altul pleacă tot mai des
Doar eu nu am de ales.

Eu fac mereu de plantoane
Unde e dreptatea, Doamne
Dimineața eu fac paturi
Apoi trec urgent la salturi.

Mai târziu, marș la sector
Și spăl și oftez de zor
Alerg, spăl, scrâșnesc din dinți
Că ceilalți sunt obosiți.

Și scriu mamei și scriu tatei
Că sunt foarte supărat
Că doar eu din unitate
Fac la salturi și culcat.

Că n-au pus o vorbă bună
Pentru bietul lor soldat
Măcat o dată pe lună
Să meargă la mândra-n sat.

MĂI BĂIETE, FII BĂRBAT

Mi-a adus poștașul carte
Trebuie să plec la oaste
Jale mare peste sat
C-a fost chemat al meu leat
Jale și pe mândra mea
Dar mama-mi spune așa

Măi băiete, fii bărbat
Că și tact-o a fost soldat
Și eram cu burta mare
Când s-a dus la oastea mare
Acuma e rândul tău
D-aia am făcut flăcău.

Mergi fiule fă-ți armata
Dar întâi alegeți fata
C-așa-i datina la noi
Când te-ntorci să găsești doi
Nevasta te-aștepte-n prag
Prin curte, fiul tău drag.

Va fi rândul norei mele
Să-și înece lacrimi grele
Când fiu-i va pleca soldat
Să se întoarcă bărbat
C-așa-i datina lăsată
Nu ești om fără armată.

DORULE, E VINA TA

Dorule – Doruțul meu
Tot intri-n sufletul meu
Nu stai liniștit deloc
Și mă mâni din loc în loc

Dorule e vina ta
Că m-a lăsat mândruța
Dorule tu mă tot mâni
Pe la mândre, prin vecini.

Dorule, tu ești de vină
Că merg la mândră străină
Și umblu din floare-n floare
Chiar de sufletul mă doare.

Rău mă doare sufletul
De câte-mi făcu Dorul
Dorule, e vina ta
Că plecai de la mândra.

De când dorul mi-l cunosc
Să-l opresc nu reușesc
Zboară, nu pot să-l opresc
La mândre, să le iubesc.

Că și mândruțele toate
Și fete și măritate
M-așteaptă cu al meu dor
Să li-l potolesc pe-al lor.

ȘI IAR PLEC DIN SATUL MEU

Frunză verde de mușcată
În satul meu de-altădată
Nu văd pe nimeni la poartă
Satul meu e pustiit
Iar eu sunt îmbătrânit.

Sufletul-n mine-i sălciu
Că-mi găsii satul pustiu
Băieții s-au însurat
Fetele s-au măritat
În alte țări au plecat.

Ici-colo, pe bătătură
Cineva țipă din gură
De la poartă pân-la șură
Huși găină, huși cocoș
Că nu mai pot, că sunt moș

Foaie verde micșunele
Când văd ulițele mele
Cu garduri fără proptea
Cu case-n părăginea
Eu-mi jelesc bătrânețea.

Și iar plec din satul meu
Cu sufletul și mai greu
Cu inima-nsângerată
Că-n satul meu de-altădată
Nu las pe nimeni la poartă.

SATUL MEU, BĂTRÂN MAI EȘTI

Foaie verde meri crețești
Satul meu bătrân mai ești
Și mereu îmbătrânești
Dar tot tânăr te găsești.

Trece anul, trece viața
Toate-s mai subțiri ca ața
Dar tu satule rămâi
Pentru tineri și copii.

Noi bătrânii mai plecăm
La Dumnezeu ne ducem
Dar lăsăm ceva mereu
Pentru tine satul meu.

Lăsăm case și dealuri
Lăsăm porți și lăsăm garduri
Lăsăm pomi și lăsăm vie
Lăsăm și câte-o Mărie.

De tine-au grijă cu toții
Și copiii și nepoții.
Tu mereu îmbătrânești
Dar tot tânăr te găsești.

NU ESTE ÎN LUME ALT SAT CA AL MEU

Frunzuliță verde, verde de dudău
Nu este în lume alt sat ca al meu
Am umblat prin lume și am colindat
Sat cum e al meu, zău că n-am aflat.

Satul meu e dulce și aspru când vrea
După cum îl simte și inima mea
De-l privesc cu drag și el mă privește
Cu dragoste multă, parcă-ntinerește.

Dacă nu am grijă de tot ce-i al meu
Păi să vezi cum este de trist satul meu
Pe ulița mare lumea se întreabă
De ce Niculae s-a lăsat de treabă.

Vreau să fie bine, satul să-nflorească
Să nu mă bârfească tagma omenească
Și de-mi merge bine și am tot al meu
Vreau să înflorească frumos satul meu.

Vreau să colind lumea iar în lung și-n lat
Să văd de mai e sat ca al meu sat
Lumea să muncească ca la noi în sat
Să mă laud lumii că am sat bogat.

PE LACUL MOCANULUI

Foaie verde-a bobului
Pe Lacul Mocanului
Un nufăr alb răsărește
Pe zi ce trece tot crește.

Iarba se dă într-o parte
De lumină s-aibe parte
Trestia se mlăduiește
Parcă de rele-l păzește.

Mierla în brad triluiește
Și cu-n ochi în jos privește
Bobocul nufărului
Pe oglinda lacului.

O veveriță vrea să-l vadă
Cât p-aci-n apă să cadă
Doar o broscuță râioasă
Sare spre floarea frumoasă.

Trestia care păzește
Cu frunza iute-o lovește
Floarea de nufăr zâmbește
Așa parcă-i mulțumește.

Când în zori se luminează
Toate-n jur se minunează
De floarea nufărului
Pe Lacul Mocanului.

MÂNDRO, BOBIȚĂ DE ROUĂ

Mândro, bobiță de rouă
Tu mi-ai rupt inima-n două
Cum să fac mândruța mea
Să-ți rup și eu inima
Partea mea să fie-a mea
S-o duc unde m-oi ducea.

S-o duc mândro mândruliță
Pe la mine pe uliță
Să o duc mândruța mea
Pe deal, la căsuța mea
Să știe toată lumea
Că mi-am ales mândruța.

Mândruță dintre mândruțe
Că toate mi-au fost drăguțe
Mândruța mea cea aleasă
Mâine îmi va fi mireasă.
Și mă jur pe Dumnezeu
Că voi fi bărbatul tău.

JOS, PE VEDEA MAI LA VALE

Foaie verde trei migdale
Jos, pe Vedea, mai la vale
Un crâng verde-mi iese-n cale
Un crâng verde și frumos
Of, Doamne, ce loc frumos.

Crângul este înălbit
De liliacu-nflorit
Și e plin de ciripit
Ciripit de păsărele
Mă îngân în glas cu ele.

Mai încolo în zăvoi
Pit-pit-pit un pițigoi
Își hrănește puii goi
Uliul pe sus se rotește
Și privește-n jos hoțește.

În plopul de-alăturea
Cucul și cuculeana
Cântă unul altuia
Eu le spun ca să mai tacă
Că n-au cum să mă întreacă.

De pe vârfurile-nalte
Se aude de departe
Tril de mierle-mperecheate
Eu și cu păsările
Le-ascultăm trilurile.

De pe poale-un guguștiuc
Îmi tot cântă să mă duc
Să nu rămân singur cuc
Să îmi caut dragostea
Și să vin în crâng cu ea.

FRUNZULIȚĂ DE BRAD UMBROS

Frunzuliță de brad umbros
Nu este loc mai frumos
Ca poiana dintre fagi
Plină de florile dragi.
Printre ierburile multe
Cresc flori vrute și nevrute.
La margine de pădure
Sunt rugii cu fragi și mure.

Florile de albăstrele
Se-ntrec în culori și ele
Cu florile de sulfină
Cu zâmbetul de albină
Și-ntre flori o prepeliță
La umbră de garofiță
Le dă puilor în cioc
Semințe de siminoc.

Ciocârlia sus pe ceruri
Îmbracă totul în triluri
Totu-n jur parcă-i zâmbește
Și-i spune că o iubește.
Iar deasupra tuturor
Se ridică-n norișori
Chipul zânelor din basme
Îmbrăcând totu-n miresme.

SINGURĂTATEA MEA

Eram copil, câmpuri cutreieram
După ceilalați, la urmă rămâneam
Mergeam cu oi și capre la păscut
Eram întotdeauna cel mai reținut.

Jucam și prinsa, jucam și baba oarba
Strigau copiii, vino, dar degeaba
Un cuc departe parcă îmi prevestea
Inima ta copile va fi tot singurea.

Trecură anii și m-am obișnuit
Să fiu ca ei, voios, neliniștit
Dar parcă-n suflet îmi ardea o pară
Singurătatea mea, din ce în ce mai rară.

Azi cucu-mi cântă că l-am cam părăsit
Că nu sunt singur dar tot neliniștit
Și am în jur o droaie de nepoți
Îmi gângură din zori și până seara toți.

Mă uit cu drag la ei și sunt neliniștit
Singurătatea-n mine tot nu s-a potolit
Că orice în viață de-ar fi și aș avea
Singurătatea mea, ea nu mă va lăsa.

SPICULEȚ BOGAT DE GRÂU

Spiculeț bogat de grâu
Apucai calul de frâu
Și pusei biciul la brâu
Apoi coborâi la vale
La puțul cu trei izvoare.

Calul mi se adăpa
Eu mi-aruncai privirea
Și văzui pe daica mea
Cum cobora-ncetișor
Jos, în vale la izvor.

Cum mândruța mi-am văzut
Am făcut ce am făcut
Și am sărutat-o lung
Să-mi treacă dorurile
Dor de toate mândrele.

Doruri multe, doruri grele
De toate mândrele mele
Care m-am iubit cu ele
Că-mi trece tinerețea
Și rămân cu nevasta
Că o iubesc și-acuma.

APA TELEORMANULUI

Foaie verde-a bobului
Apa Teleormanului
Când curge din deal în vale
Multe gânduri simte-n cale

Face coturi-coturele
Ca și gândurile mele
Gânduri care tot cotesc
Spre fete ce le iubesc.

Gânduri care tot străbate
Ulițele de prin sate
Trece vara, trece anul
Unduiesc ca Teleormanul.

Nu-și găsesc starea deloc
Nu-și află și ele-un loc
Să se-așeze undeva
Ca Teleormanu-n Vedea.

SATUL MEU DIN TELEORMAN

Foaie verde de dudău
Dor îmi e de satul meu
Satul meu din Teleorman
Că nu l-am văzut de-un an.

Satul meu cu vii pe deal
Unde mă puneam pândar
Să prind fete la furat
Să-mi dea câte-un sărutat.

Cu ulițele lui lungi
Unde fugeai ca s-ajungi
La mândre pe la portiță
Să le furi câte-o guriță.

Plosca mea de la răscruce
Dintre Vedea și Bărâce
Vreau să-mi văd locurile
Unde iubeam mândrele.

Vreau să văd câmpurile
Unde pășteam vacile
Unde din greu Batoza
Grâul din snopi treiera.

PE LÂNGĂ PLOPII DE PE DRUM

Pe lângă plopii de pe drum
S-a pus mult foc și-a ieșit scrum
Că nu-i minte mai nebunească
Așa ca mintea omenească
Omul dă foc și ce-e-acum?
În loc de plopi, cioate și scrum.

Că de la Plosca la Urlui
Când te-apucai dealul să-l sui
Găseai plopi mulți cu frunză rară
Bună de umbră-n miez de vară
Orice drumeț, în luna lui Cuptor
Se odihnea la umbra lor.

Și apa rece se păstra
Când ciobănașul o căra
Chiar și în luna lui Cuptor
Părea că-i apă de izvor
Nimic în lume nu e bun
Dacă pui foc să iasă scrum.

Așa făcu sătenii mei
Cu plopii puși cândva de ei
Și-acum când merg la câmp, la oi
Și văd doar scrum și plopii goi
Ar vrea un pic să pice umbră
Dar priveliștea este sumbră.

UȘUREL S-A LĂSAT BRUMA

De la Plosca la Urlui
M-apucai dealul să-l sui
Mersei un pic, obosii
Și m-așezai locului.

Privii în jur cu tristețe
Mi-amintii de tinerețe
Urcam coama dealului
În galopul calului.

Aveam mândre-n două sate
Acum le-am uitat pe toate
Și-n Plosca și la Urlui
Știau sama calului.

Ușurel s-a lăsat bruma
Am pierdut mândrelor urma
Acuma merg ușurel
Sprijinit în ciomăgel.

Și nu știu dacă se poate
S-ajung acas' pân' la noapte
Și să-mi aprind candela
Că mai sunt doar eu cu ea.

PE ULIȚĂ JOS, LA VALE

Pe uliță-n jos, la vale
Trece un moșneag agale
Merge încet șchiopătând
Și la trecători privind.

Câte unu-i dă binețe
Îți mulumesc măi drumețe
Altul trece, nu-l privește
Moșul din ochi șuguiește.

Vrea să-i spună omului
Că-i vine vremea și lui
Să treacă pe lângă el
Cineva mai tinerel.

Moșul din ochi tot clipește
Și în gând tot șuguiește
Tinere ce dai binețe
Vei primi la bătrânețe.

C-aș vorbi și eu cu tine
Și chiar cu mai mici ca tine
Dar acuma-s prea bătrân
Și merg singurel pe drum.

Ne ducem bătrânețea
Eu și singurătatea mea.

LUI LIVIU VASILICĂ

Frunzuță de magheran
La Plosca, în Teleorman
S-a născut un băietan
Ce cânta cucul bălan
Tot mai frumos an de an.

Frunză verde foaie lată
Azi lumea e supărată
Supărată și tot plânge
Cucul aripa și-o frânge
Crângul ramurile-și strânge.

Vedea și cu Călmățuiul
Teleormanul și Urluiul
Își adună apele
Să stingă lacrimile
Ofurile, dorurile

C-a plecat la locul lui
Bardul Teleormanului
Ce-a cântat crângurile
Oful și dorurile.

Că prea devreme s-a dus
Dar Steaua nu i-a apus
El și eu haiducii lui
Tot vor cânta omului
Dorul Teleormanului.

FOAIE VERDE DE MOHOR

Dis-de-dimineață-n zori
Simt parfumul florilor
Din grădină și pridvor
Și ies în curte cu drag
Văd Luceafărul pribeag
Se grăbește se grăbește
Că soarele-l năpădește
Simt mirosul de regină
Zgândărită de-o albină
Iar floarea de bobi-drag
Mă primește cu mult drag

Numai tufănelele
Îi alină frunzele
N-au venit vremurile
Să-și arate florile.

Le ud și le îngrijesc
Cu dragoste le privesc
Și tot timpul mă gândesc
La neicuța ce-l iubesc.

FOAIE VERDE MĂR MUSTOS

Foaie verde, măr mustos
Ieri văzui un cerb frumos
Jos în Valea Plopilor
Se adăpa la izvor.

În tufișuri ciutele
Așteptau chemările
Cerbului conducător
Ca să vină la izvor.

În timp ce se adăpau
Păsările ciripeau
O veveriță cam posacă
Tot sărea din cracă-n cracă

Brusc cu toții se speriară
Și la fugă o luară
Ce-i băgase-n sperieți?
Venea ciurda de mistreți.

Și gonea ciurda de zor
Să se-adape la izvor
Totul le fugea din cale
Ce pustiu era pe vale.

Păsări pe crăci tremurate
Ciripeau toate mirate
De ce-i pustiu la izvor
În calea mistreților.

DUMNEZEU DOMNU-A TUNAT

Frunză verde micșunea
Dacă Domnul ar tuna
Ar tuna și-ar fulgera
Să se sperie mândra
Să vină la casa mea
Să-i lecuiesc eu frica.

Dumnezeu Domnu-a tunat
A tunat și-a fulgerat
Dar mândra nu s-a speriat
S-a apucat de cântat
S-audă lumea din sat
Că are drăguț în sat.

Frunză verde bob mărunt
M-apucai și eu să cânt
La mândra pe la portiță
Să iasă să-mi dea guriță
Și gura de i-o plăcea
Să vină la casa mea
Să vină să mă iubească
De dor să mă lecuiască.

IERI LUAI CU ÎMPRUMUT

Foaie verde bob năut
Ieri luai cu împrumut
Ieri luai cu împrumut
Un nevinovat sărut.

Fetișcana nu vroia
În brațe mi se zbătea
Nu vroia ca să mi-l dea
Că de sărut se temea.

Era primul ei sărut
Și mi l-a dat cu împrumut
Mi l-a dat, nu s-a oprit
La mine-acas-a venit.

Și-uite cum anii au trecut
De la primul ei sărut
Să dea Domnul să tot fie
Sărutul ei pe vecie.

M-AM CERTAT IERI CU MĂRIA

M-am certat ieri cu Măria
Și-mi veni dorul de ea
Mă apucă dintr-o dată
Ca să o mai văd odată.

Mă dusei la ea la poartă
Fluierai ca altădată
Măia nu-mi răspundea
Doar câinele mă lătra.

Maria nu mă cunoaște
Câinele mă recunoaște
Și-a-nceput să dea din coadă
Când m-a văzut pe la poartă.

Maria nu mi-a răspuns
Câinii pe lătrat s-au pus
Chiar dacă dădeau din coadă
Lătrau să plec de la poartă.

CE VINĂ AM EU NEICUȚĂ

Vorbește lumea prin sat
Că neica-l meu-i supărat
Că aseară pe-noptat
M-a văzut cu alt băiat
Ce vroia un sărutat.

Ce vină am eu neicuță
Că și altul vrea guriță
Gură de la mândra ta
Că gură cum are ea
Nu mai are nimenea.

Și pe tine te-a trădat
Vecina de lângă gard
Când te-ai dus ca să pui via
Te-ai întâlnit cu Măria
Spune-mi ce-ai făcut cu ea?

MĂ DUSEI LA MAT ÎN SAT

Frunză verde și-o lalea
Eu vrusei mândruța mea
Să te învăț dragostea
Dar mă făcui de poveste
Știai dragostea cum este.

Vrusei mândrulița mea
Ca să-ți dau gurița mea
Lângă ea și inima
Și râd flăcăi de mine
Că eu învăț de la tine
(Că și ei au fost la tine).

Mă dusei la mat în sat
Să uit că m-am înșelat
Beam și beam și tot mai beam
Tot la tine mă gândeam
Și visam că te iubeam.

Dădui naibii băutura
Și venii să-ți sărut gura
Dulce gura îți mai este
Proștii să râdă prostește
Nu sunt primul de poveste.

GÂNDURILE MELE

Verde viorele
Gândurile mele
Zboară printre stele
S-ajungă pe vale
La mândruța-n cale.

Mândruța n-aude
N-aude, nu vede
Nu vede, nu crede
Simte la fereastră
Ceva ca o șoaptă.

Și-atunci se trezește
Și din ochi clipește
Și-aievea zărește
Pe neicuța-n prag
Și-l primi cu drag
Cu dragoste multă
O viață s-ajungă.

AOLICĂ-D'AOLICĂ

Aolică, d-olică și-aoleu
Vai de suflețelul meu
Aolică, d-aolică, și-aolea
Neagră-mi-este inima
Negru mi-este sufletul
Că mi-am lăsat iubitul
Supărată inima
Că mi-am lăsat dragostea.

Aolică, d'aolică și-aoleu
Aud vorbe-n sat mereu
Aolică, d'aolică și-aolea
Ce mult vorbește lumea
Vorbește și tot vorbește
Că neica tot mă iubește
Și după mine tânjește
Și spune că mă dorește.

Aolică, d'aolică și-aoleu
Mă-ntorsei la neica-l meu
Aolică, d'aolică și-aolea
Să-i astâmpăr inima
Să-i astâmpăr inima
Și pe-a lui și pe a mea
Aolică, d-aolică și-aolei
Să nu mai fim singurei.

VIAȚA O DĂ DUMNEZEU

Foaie verde nalbă mare
De-ar fi anii de vânzare
De-ar fi anii de vânzare
Aș strânge mereu parale
Să cumpăr ani de vânzare.

Dar anii nu-s de vânzare
Nu sunt nici de cumpărare
Și degeaba strâng parale
Că nu sunt ani de vânzare
Nici viață de cumpărare.

Viața o dă Dumnezeu
Și o trăiesc cum vreau eu
Dac-o trăiesc cum vreau eu
Știe numai Dumnezeu
Câți ani o să trăiesc eu.

BATE VÂNT ÎN ASFINȚIT

Frunză verde mărgărit
Bate vânt în asfințit
Bate vântul și tot bate
Eu sunt de țară departe.

Slugă la străini de ani
Am strâns o traistă de bani
Am trimis nevestei lire
S-o ducă și ea mai bine.

Să aibe grijă de casă
Mâncare bună pe masă
Să mă aștepte cu drag
Când oi fi acasă-n prag.

Când venii peste 2 ani
Cu traista plină de bani
Nu știam ce știa satul
Că ea plecase cu altul.

Curtea îmi este pustie
Inima nu-mi este vie
Ce fac cu-atâta bănet
Cu golul mare din piept.

CIOBĂNAȘUL CARE ȘI-A PIERDUT OILE

Mândru este ciobănașul
La poalele muntelui
Bună-i brânza, bun îi cașul
De la oițele lui.

Veni vara și porni
Încet, cu grijă pe jos
Tot spre Balta Brăilii
Că izlazu-i mai mănos.

Trecu văi și trecu ape
Greu mai mâna oilii
Trecu greu prin multe sate
Îl mai ajutau câinii.

Ferea oile de soare
Ele se strângeau buluc
Că nu suportau dogoare
Și se-ascundeau sub uluc.

La o margine de drum
Adormi și ciobănașul
Sub o umbră de salcâm
Și visa că-și vinde cașul.

Se trezi – nori fără soare
Și privi lung înspre oi
Câinele, după mioare
Lătra pe deal, peste văi.

O luă iute la fugă
Spre câinii ce lătrau tare
Oile să le ajungă
Nu erau oi, nici mioare.

Și-a alergat ciobănașul
După oi, după mioare
După lătratul de câine
Dar nimic nu era-n zare.

S-așeză jos ciobănașul
Obosit și supărat
Și își scoase fluierașul
Și se-apucă de cântat.

După cântece o mie
Se auzi din depărtare
Lătrat obosit de câine
Și behăit de mioare

El cânta și tot cânta
Oile se-apropiau
Câinii mi le tot mâna
Mioarele behăiau.

Cânta cu foc ciobănașul
În ochi cu lacrimi de bine
Și privea cu bucurie
Și la oi, dar și la câine.

SUNTEM SĂRĂNTOCI, AȘA CUM ERAM

Floare rece, sloi de gheață, Doamneeee
Păi, flămând fusei toată viața, Doamneeee
Crescui Doamne cu păsat
Și cocoace câteodat
Brânza din sădilă mama o-mpărțea
La ăia mai mici ce mâna-ntindea
Și crescurăm Doamne, din mâncare rară
Surorile iute-n sat se măritară
Noi plecasem Doamne-n cele patru vânturi
Că la noi în sat nu aveam pământuri
Argățirăm prin străini, mulți ani argățirăm
Și-napoi în sat tot săraci venirăm
Că străinul Doamne, c-o mână ne da
Și cu alte două-ndărăt ne lua
Suntem sărăntoci, așa cum eram
Și la bine-n țară cu toții speram
Dar bine nu dau ăia ce sunt sus
Și cred Doamne Sfinte, norocul s-a dus
Și cred cu putere, că toți cei de sus
Norocul nostru, departe l-au dus
Cu toții, norocul, departe îl duc
Și eu, sărăntocul nu îl mai apuc.

DUȘMANII MEI SUNT DE TREABĂ

Dușmanii mei sunt de treabă
Niciodată nu mă-ntreabă
Ce fac
Cum o duc
Și-ncotro o mai apuc.

Dar oamenii dracului
Trag cu coada ochiului
La ce fac
Cum mă-nbrac
Cu nevasta cum mă-npac

C-așa sunt oamenii răi
Nu se văd Doamne pe ei
Nu se văd
Nu se aud
Pe mine mă-njură-n gând

Mă-njură și mă urăsc
Pentru tot ce eu iubesc
Pentru casă
Și nevastă
Și pentru iubirea noastră.

Fă Doamne o faptă bună
Și dă-le inimă bună
Să creadă
Și să iubească
Lumea să n-o mai urască.

NU ȘTIU DACĂ S-A MAI SCRIS

Nu știu dacă s-a mai scris
Sau dacă s-a cântat
Despre-o poveste ca în vis,
Dar care-a fost odat'.

A fost odată ca niciodată
Și poate să mai fie
La Plosca-n sat o mândră fată
Cu fete și cu ie.

Luna pe cer, soarele-n zori
Păleau în fața ei
Dac-o vedeai, aveai fiori
Și doreai ochii ei.

Cum o vedeai, simțeai nevoia
S-o iei s-o strângi în brațe
Să nu-i dai drumul decât târziu
Și-atunci spre dimineață.

Să plece-acasă, la casa ei
În revărsat de zori
Soarele, luna și stelele
Să iasă-n calea ei

Să-mi fie dor, să mor de dor
Și după ea să fug
Să simt că mor, de foc și dor
Să fug să o ajung.

S-o iau acas', unde de-atunci
Amândoi ne-am iubit
Să-i spun mereu, toată viața
C-o fată așa mereu eu mi-am dorit.

DACĂ NIMICUL...

Dacă Nimicul n-ar mai exista
Poate n-ar mai fi zgomot
Dar dacă Nimicul este
Chiar dacă n-are rost.
Dacă Nimicul este arțăgos
Dacă Nimicul vrea să se impună
Dacă El spune că lumea nu e bună
Dacă Nimicul hotărăște
Că și Atotputernicul uneori greșește
Dacă Nimicul peste tot va fi
Atunci Nimicul soarta noastră
A tuturor o va hotărî
Atunci, oare este greșit
Că tot ceea ce se petrece
În jurul nostru
Este produsul unor
Oameni de Nimic.

Și, oare, dac-acceptăm
Nu înseamnă că și noi
Ceilalți, suntem toți
Niște Nimicuri?!!

CE NAIBA CAUT EU AICI

Stau la masă și gândesc
Ce naiba caut eu aici?
Cu dansatoarele mă privesc
Și știu că d-aia sunt aici.

Îmi place vinul, îmi place berea
Îmi place tot ce e aici
Îmi place dansul și muierea
Atunci de ce mă mai întreb
Ce naiba caut eu aici.

Și-acasă am vin și bucate
Dar nu-s ca alea de aici
Am și nevastă, peste poate
Dar, mai frumoase par aici.

Îmi place vinul, îmi place berea
Îmi place tot ce e aici
Îmi place dansul și muierea
Atunci de ce mă mai întreb
Ce naiba caut eu aici.

ȘI VREMEA LA TOATE TRECE

Stau în loc și mă gândesc
Doamne ce bine trăiesc
Doamne însă tu știi bine
Că binele mult nu ține.

Că omul tot și-ar petrece
Noaptea cu ziua se-ntrece
Și vremea la toate trece.

Am iubit și-am să iubesc
Florile ce înfloresc
Și petalele căzute
Și mândruțele trecute

Că omul tot și-ar petrece
Noaptea cu ziua se-ntrece
Și vremea la toate trece.

Aș iubi și-aș tot iubi
Pân-la marginea lumii
Și-acolo să mă opresc
Doar un pic să mai iubesc.

Că omul tot și-ar petrece
Noaptea cu ziua se-ntrece
Și vremea la toate trece.

Că viața este cum este
Azi este, mâine nu este
E mai bine să iubești
Că oricum îmbătrânești.

Că omul tot și-ar petrece
Noaptea cu ziua se-ntrece.
Însă și vremea mea trece.

AȘA ȘTIE FIECARE

Mă vorbește lumea
Și zice de bine
Că măi mândruliță
Te iubesc pe tine
Și îmi pare bine
Mândruliță zău
Că lumea toată crede
Că sunt doar al tău.

C-așa crede fiecare
De la mic până la mare
Că dragostea-i lucru mare.

De un timp mă duc la birt
Să beau câte-o bere
Aș bea eu și șapte-opt
Că-mi face plăcere.

Privesc la câte-o codană
Cu părul lăsat
Și-mi pare rău câteodată
Că sunt însurat.

C-așa știe fiecare
De la mic pânăla mare
Că dragostea-i lucru mare.

Îmi întorc privirea roată
Văd lume în jur
Îmi este necaz pe lume
Și-mi vine să-njur
Că este mai bine-acasă
Cu nevasta lângă
Omul care-i este drag
Și-o face să plângă.

Știu și eu ca fiecare
De mai mic la mae
Că dragostea-i lucru mare.

PRINTRE HAITELE DE CÂINI

Printre haitele de câini
Trece un om zgribulit
Vorbește și dă din mâini
Gesturi de om necăjit.

Pe toți îi dă dracului
Deputați sau președinte
El, mereu, în mintea lui
Are contra cîte-un dinte.

Primarului îi dorește
Să aibe seara pe masă
Câine gătit "haiducește"
Desert o broască râioasă.

Musaca de șobolan
C-asta i se potrivește
Să-i pută gura un an
Când cu cineva vorbește.

Garnitură din gunoi
Și asfalt, să-i stea în gât
Să vină Lumea la noi
Să vadă primar urât.

Câinii cu-n stâlp să-l confunde
Să-l lungă cățelele
Barca să i se scufunde
Să-l înghită relele.

Și să doarmă sub parchet
Cu hârtii să se-nvelească
Să simtă, dacă-i deștept
Ce dulce-i "viața câinească".

Să aleagă oasele
Când carnea este stricată
Să vadă "ponoasele"
Când se duce la privată.

Și a-audă-njurătura
Trimisă primarului
Pregătit să o primească
Spurcă-i Doamne gura lui.

Și s-audă și blestemul
Pur românesc, de altfel
Ce-l zice la greu poporul
"Crapa-r-ar fierea în el".

RĂUL CEL MARE

Se știe că Vezuviul este un vulcan
Care erupe, arde, prăpădește
Și se așteaptă, ca în orice an
De-acolo, din străfunduri izbucnește
RĂUL CEL MARE și lumea se sfârșește.

Dar cei ce-au zis așa nu au văzut
Ce se petrece azi în România
Că-n prag de 2000 au dispărut
Dragostea, iubirea, prietenia
Mai rău ca toate însă, OMENIA.

Că vremurile bune au apus
De rele multe deja ne-am săturat
Astăzi cu legea nu ai cuvânt de spus
Că Ăla negru a strâns și-a adunat
Răutatea în VÂRFURI și senat.

Emiliescu face și desface
Radu cel mare cu vorbe ne-afumă
Guvernul mai nimic nu face
Ne tratează pe toți ca pe o turmă
Și vor doar pulbere să le rămână-n urmă.

La viteza cu care noi cădem
Nici Groapa Marianne nu ne-ajunge
Dacă să ne oprim noi încercăm
Vine alde SAM – IVAN și ne împinge
Că numai mila lui Dumnezeu ne-ajunge.

Pe lângă ce Ăștia ne făcură
Etna, Vezuviul e nimica
Nu vor să lase nici o-mbucătură
S-apuce măcar ăla mic și aia mica
E clar că ăștia au suflet Atâtica.

Fă Doamne o minune să scăpăm
Din prăpădania care ne leagă
Dă Doamne Bine și noi să aflăm
Să piară-n veci protipendada asta bleagă
Praf și pulbere din ea să se aleagă.

Și dă-ne putere Doamne să zicem
Din când în când și noi măcar atât
Pe Ăștia după gratii să-i vedem
Să nu te superi, că nu cerem prea mult.
Și tot ce fură, Doamne, să le stea în gât.

UMBLĂ VESTEA ROATĂ...

I-auzi măi neicuță
I-auzi măi mândruță,
Umblă vestea roată
Că la București
Câinii românești
Au covrigi în coadă.

Veniră străinii
Să ne vadă câinii
Și-au văzut bine
Că în România
Orice e minune
Ține două zile.

Peste tot în lume
Ne-am făcut renume
Că micul Paris
E un paradis
Și e mult mai bine
Aici să fii câine.

Dacă-i bați că mușcă
Sau îi bagi în cușcă
Vine americanul
Și europeanul
Amândoi te ceartă
Că te iei de haită.

FMI-ul pune
Condiții nebune
Dă oamenii afară
De foame să moară
Să-nghețe de frig
Să n-aibe nimic.

Dar nimeni nu-ntreabă
Dacă ai de treabă
Și la ei n-apuci
Măcar să te plângi
Că tu nici n-ajungi
Coada cu covrigi.

Toți cei din apus
Ne privesc de sus
Sau se uită-n jos
Să vadă vreun os
Ori ciolan frumos
Tocmai bun de ros.

Rusu-i supărat
Că ne-a cam scăpat
Dar tot vrea să vadă
Covrigii din coadă
Visând să ne ia
De pe noi pielea.

A venit chinezul
Și tailandezul
Și-au studiat bine
Cum e să fii câine
Și-au zis că la noi
Câinii sunt dulăi.

Iar J.R. a dat
Cu oiștea-n gard
Spunând c-a umblat
Țara-n lung și-n lat
Și nu sunt pe străzi
Dulăi vagabonzi.

Cum să vadă frate
Haita de departe
Din aeroplane
Sau din avioane
Și nici din mașini
Ăștia nu văd câini.

Nouă ne e groasă
Și privim cu groază
Haitele de câini
Cum mușcă de mâini
Știm că niciodată
Covrigii din coadă
Ai noștri n-or fi
Cât om mai trăi.
Gaura cea mare
E prin buzunare
În sacoșe – în traistă
Vai de viața noastră
Din micul Paris
În frunte cu Lis.

ALDE ... ESCU

Pe vremea lui Ceaușescu
Lumea toată vrea
Ca să vină un alt ... ESCU
Însă fără EA.

Uite că Domnul a dat
Așa cum dă Domnul
Ceaușescu a picat
Și-a strigat poporul

Jos și jos tot ce a fost
Jos Protipendada
S-alungăm tot ce e prost
Jos Securitatea.

MOARTE, MOARTE și iar MOARTE

Strigau mii de piepturi
Nu vedeau că e departe
Ce doreau ei: DREPTURI.

Și-așa veni primul... ESCU
Fără... companie
Și trecură șapte ani
Parcă-au fost o mie.

Sus – jos, sus – jos
Chiar de la-nceput
Și ni se părea frumos
Ca într-un film mut.

Jos ... ESCU strigau alți ... ESCU
Nu tăceau deloc
Noi îl vrem pe ... CUTĂRESCU
Că e mai cu ... CIOC.

Și plicăie mult mai CLAR
Cu lacrimi... șiroaie
Totu-i CLAR – FOARTE CLAR
Inimile-ndoaie.

Și trecură anii frate
Mai iute ca vântul
Și se vede de departe
Că nu-și țin... CUVÂNTUL.

ESCU, ESCU și iar ESCU
Mai bine și-ar spune
Alde domnu' PĂCĂLESCU
Of, ce urât nume.

Dar cum să îi spui altfel
Poate "BOȘOROGU"
Că ce dă Doamne din "EL"
Se zguduie "BLOCU"

"BLOCUL" făcut primăvara
Doar se află-n treabă
Se duce-n jos ca și țara
Ei își râd în barbă.

Gaura cât de adâncă
Ei mai mult s-ar bucura
Și ar zice ÎNCĂ – ÎNCĂ
Jos POPORUL – jos ȚARA.

De un timp mă bate gândul
Că-i mai bine fără ... ESCU
Să le vină și lor rândul
Lor și lui ... BOȘOROGESCU.

BOȘOROG – BOȘOROGESCU
Fură Omenia
Face pe DISTRUGĂTORUL
Pentru ROMÂNIA.

Stoicescu și alți ESCU
Joacă cum le cântă
Și-și bat joc cu RĂDULESCU
De credința sfântă.

Numai domnul ROMANESCU
Mereu vrea să cânte
Când cu ... ESCU, când cu ... ESCU
Și-i mereu în frunte.

Și el face și desface
Cu toți alde ESCU
Face-n țară ce îi place
Cu DISTRUGĂTORUL

Chiar și VASEA LUPULESCU
Vrea să-ncânte struna
Și-alături de ... ALDE...ESCU
El minte într-una.

Lasă gușa la o parte
Și ne-artă dinții
Doamne, ce urât îi șade
Parcă-i ... SCARAOȚCHI.

Nu vi se pare, români
Că toți ăștia, alte ... Escu
Sunt cu toți din moși străbuni
Neam de DISTRUGĂRESCU.

Hai s-alegem un alt ESCU
De aici, din România
Să-l cheme SALVATORESCU
Să apere glia.

GLIA, CREDINȚA, POPORUL
Să nu le dea la dușmani
Să fie APĂRĂTORUL
Astăzi și peste mulți ani.

Și neamului românesc
Să-i fie balsam
Așa cum îi stî bine
Omului din neam.

Trecură anii și veni alt... ESCU
Ce se dovedi neam de POTCOVESCU
Râde, chelia-i rânjește
Mulțimea se-nveselește
Că-i și ea ca ... ESCU.